Analiză: România se apropie de aderarea la OCDE, dar deficitul său este indezirabil în clubul cu datornici

SUA, membru fondator al OCDE, au înregistrat un deficit fiscal al administrației generale de 8% din produsul intern brut în 2023, în condițiile în care datoria sa publică a atins cel mai ridicat nivel de după Al Doilea Război Mondial.

Franța a consemnat un deficit de 5,8% din PIB în 2024, comparativ cu o medie a țărilor OCDE de 4,6% în 2023. Deficitul României, de 9,3% în 2024, este mai mare decât ambele. Însă diferența este mai mică decât pare, iar comparația ridică o întrebare incomodă despre ce ar trebui să semnaleze, de fapt, apartenența la OCDE.

Deficitul bugetar al Românei și ce se află în spatele cifrei

Deficitul României este cel mai ridicat din Uniunea Europeană, lucru  de necontestat. Deși se află sub procedura de deficit excesiv a UE din 2020, deficitele guvernamentale au rămas persistent ridicate, depășind semnificativ pragul de 3% stabilit prin criteriile de la Maastricht pe întreaga perioadă.

Creșterea din 2024 a reflectat majorări semnificative ale salariilor din sectorul public, cheltuieli mai mari cu pensiile în urma recalculării drepturilor din septembrie 2024 și investiții finanțate din surse interne. Pe scurt, a fost o decizie politică, luată într-un an electoral și finanțată prin împrumuturi.

Ceea ce diferențiază România de statele membre OCDE cu deficite ridicate nu este doar nivelul acestuia, ci cauzele care l-au generat și existența unor instituții capabile să îl corecteze.

Statele Unite operează cu deficite mari într-un cadru susținut de piețe de capital profunde, instituții independente și o credibilitate consolidată în timp. Franța procedează similar, deși într-un mod mai puțin confortabil. România nu dispune de acest suport instituțional, iar OCDE este conștientă de acest lucru.

Datoria publică, deși încă relativ redusă în raport cu standardele OCDE, a crescut cu 20 de puncte procentuale față de perioada de dinaintea pandemiei, ajungând la 55% din PIB în 2024 și continuând să urmeze o traiectorie ascendentă. Direcția evoluției este la fel de importantă ca nivelul actual.

Premierul Ilie Bolojan a preluat mandatul în urma unui an 2025 turbulent, care a inclus anularea alegerilor prezidențiale pe fondul suspiciunilor de interferență rusă. El a moștenit o economie aflată în prag de recesiune tehnică și o poziție fiscală care se deteriorase mai rapid decât în orice alt stat membru al Uniunii Europene.

Guvernul Bolojan a acționat rapid. Înghețarea nominală a salariilor și pensiilor din sectorul public a fost extinsă până în 2026, TVA-ul a fost majorat, baza de contribuții la sistemul de sănătate a fost lărgită, accizele au crescut.

Bolojan a declarat la lansarea raportului anual al OCDE, la București, în martie, că România a încheiat anul 2025 cu un deficit de 7,7% din PIB, sub estimarea de 8,4% a Comisiei Europene, și că bugetul pentru 2026 vizează un deficit de 6,2%. El a respins termenul de „austeritate”, susținând că măsurile reprezintă responsabilitate fiscală.

Secretarul general al OCDE, Mathias Cormann, care a prezentat raportul alături de Bolojan, a afirmat că în ultimele șase luni au fost înregistrate progrese semnificative, în special în domeniile fiscal, anticorupție și economic, și a salutat angajamentul liderilor români din toate partidele.

Apartenența la OCDE nu implică finanțări, garanții de securitate sau un cadru juridic obligatoriu

Valoarea organizației sa este una reputațională — un semnal pentru investitori și creditori că instituțiile unei țări funcționează, datele sunt credibile, iar traiectoria politicilor publice este sustenabilă. Pentru România, care încă se împrumută la unele dintre cele mai ridicate costuri din UE, acest semnal ar putea reduce costurile de finanțare într-un moment în care are nevoie de ele.

Însă testul nu este dacă deficitul României se aliniază cu cel al Franței sau al Statelor Unite. Ci dacă România a demonstrat capacitatea instituțională de a-l reduce într-un mod credibil și durabil.

Dacă dezechilibrele fiscale nu sunt corectate în mod adecvat după 2026, agențiile de rating ar putea retrograda datoria suverană, ceea ce ar crește semnificativ costurile de împrumut și ar reduce accesul la piețele internaționale de capital. Acest risc nu se manifestă în același mod pentru Washington sau Paris.

Raportul propriu al OCDE, publicat în martie, arată că măsurile de consolidare fiscală planificate pentru 2025 și 2026 reprezintă pași importanți, dar nu sunt suficiente pentru a plasa datoria publică pe o traiectorie clar descendentă. Vor fi necesare eforturi suplimentare, dincolo de momentul aderării.

A mai rămas o singură evaluare de comitet. Oficialii români sunt încrezători că va fi finalizată până la sfârșitul acestui an

Procesul de aderare a generat deja o parte din efectele promise de statutul de membru. Evaluările au accelerat reforme în mediul de afaceri, în combaterea corupției și în sistemul de pensii, reforme care altfel ar fi putut fi amânate. În acest sens, drumul a fost la fel de important ca destinația.

OCDE prognozează o creștere economică de 1% în acest an, care ar urma să urce la 2,2% în 2027, pe măsură ce ritmul consolidării fiscale se temperează și investițiile private își revin. Perspectivele economice se îmbunătățesc, chiar dacă rămân fragile.

România nu este primul stat care solicită aderarea la OCDE, în timp ce înregistrează un deficit ridicat. Și nu va fi ultimul, scrie Antonio O’Mullony pentru Brussels Signal. Întrebarea la care trebuie să răspundă ultimul comitet de evaluare nu este dacă finanțele României sunt perfecte, niciun membru al organizației nu are așa ceva, ci dacă instituțiile sale sunt pregătite să le gestioneze în mod credibil.

Citește și: Mathias Cormann, secretar general OCDE: România are perspective solide de creștere economică