Cine l-ar putea înlocui pe premierul britanic Keir Starmer, dacă scandalul legat de Epstein va pune capăt mandatului său

Starmer se află sub o presiune fără precedent după publicarea recentă, de către Departamentul de Justiție al SUA, a milioane de documente legate de Epstein, care arată cât de apropiată era relația dintre Mandelson, ambasadorul britanic în SUA și Epstein.

Există o indignare uriașă față de faptul că premierul Marii Britanii l-a numit pe Mandelson – care a fost mult timp o figură-cheie în Partidul Laburist – într-o funcție atât de vizibilă.

Starmer l-a demis imediat pe Mandelson după publicarea, în septembrie, a unui prim set de e-mailuri care arătau că acesta a rămas prieten cu Epstein și după condamnarea din 2008 a finanțistului – pentru infracțiuni sexuale cu minori.

Noile e-mailuri publicate arată însă că Mandelson a transmis, în 2009, informații guvernamentale sensibile și cu potențial de a influența piețele către Epstein, în perioada în care era membru al Cabinetului laburist.

Conducerea lui Starmer este acum pusă sub semnul întrebării, iar mai mulți parlamentari laburiști i-au cerut să demisioneze

Șeful său de cabinet a demisionat duminică, asumându-și vina pentru faptul că l-a sfătuit pe Starmer să-l numească pe Mandelson, însă mulți consideră că acest gest nu este suficient pentru a-l menține pe Starmer în funcție.

Premierul încearcă să-și convingă colegii de partid să-l susțină. El și-a cerut scuze publicului britanic și victimelor lui Epstein pentru că a crezut ceea ce a numit „minciunile lui Mandelson”. Există mai multe căi prin care Starmer ar putea pleca din funcție, unele mai simple decât altele, notează editorii AP.

Calea cea mai ușoară – demisia

Cea mai simplă opțiune este ca Starmer să-și anunțe intenția de a demisiona, declanșând astfel o competiție la vârful Partidului Laburist. O demisie ar putea surveni dacă o delegație de membri ai Cabinetului îi transmite că a pierdut prea mult sprijin în partid sau dacă membri ai guvernului demisionează în semn de protest.

Printre cei considerați că ar avea ambiții de lider se numără ministrul Sănătății, Wes Streeting, ministrul de Interne, Shabana Mahood, și fostul vicepremier Angela Rayner, care a fost nevoită să demisioneze anul trecut, după ce a recunoscut că nu a plătit suficient impozit pentru achiziția unei locuințe. O anchetă în acest caz este în desfășurare.
Nu există însă un favorit clar.

Andy Burnham, popularul primar al Manchesterului, care a fost împiedicat să candideze la alegerile parțiale din oraș programate mai târziu în această lună, nu ar fi eligibil, întrucât liderul trebuie să provină din rândul parlamentarilor.

Indiferent cine ar candida, alegerile ar dura probabil câteva săptămâni, timp în care Starmer ar rămâne, cel mai probabil, în funcție.

Vicepremierul David Lammy ar putea fi numit prim ministru interimar

Dacă Starmer ar decide să demisioneze imediat, Cabinetul și organismul de conducere al Partidului Laburist ar desemna probabil un lider interimar ca prim-ministru, cel mai probabil pe cineva care nu candidează la conducerea partidului.

Potrivit regulilor laburiste, candidații trebuie să obțină sprijinul a o cincime din grupul parlamentar, echivalentul a 80 de parlamentari. Cei care ating acest prag trebuie apoi să obțină sprijinul a 5% dintre organizațiile locale ale partidului sau a cel puțin trei organizații afiliate, dintre care două trebuie să fie sindicate.

Organizațiile afiliate sunt grupuri sau organizații considerate a avea interese compatibile cu cele ale Partidului Laburist, inclusiv sindicatele și societățile cooperatiste și socialiste.

Membrii eligibili ai partidului și ai organizațiilor afiliate votează apoi pentru lider folosind un sistem electoral cu ierarhizarea candidaților. Câștigător este primul candidat care obține peste 50% din voturi.

Regele Charles l-ar invita apoi pe câștigător să devină prim-ministru și să formeze un guvern.

Dacă Starmer nu demisionează, s-ar putea confrunta cu o contestare, posibil din interiorul propriului Cabinet

Spre deosebire de Partidul Conservator, care are o istorie a înlăturării liderilor, precum Margaret Thatcher în 1990 și Boris Johnson în 2022, Partidul Laburist nu are acest reflex. Niciun prim-ministru laburist nu a fost vreodată înlăturat, deși Tony Blair și-a anunțat intenția de a demisiona în 2007, după o serie de demisii la nivel inferior.

Contestatarii ar trebui să îndeplinească pragurile de eligibilitate menționate anterior, însă Starmer ar intra automat pe buletinul de vot.

Starmer se va confrunta cu o serie de obstacole în săptămânile următoare

Primul obstacol va consta în publicarea documentelor legate de verificările făcute înaintea numirii lui Mandelson. Starmer speră ca acestea să arate amploarea minciunilor lui Mandelson. Dacă nu, acesta ar putea fi un moment de maxim risc pentru premier.

Un alt posibil pericol sunt alegerile parțiale din Gorton și Denton, programate pentru 26 februarie, circumscripție considerată în mod tradițional sigură pentru laburiști. De această dată însă, lupta va fi dificilă, cu provocări din partea partidului antiimigrație Reform UK, pe dreapta, și a Verzilor, pe stânga.

Decizia de a-l împiedica pe Burnham să candideze reprezintă, de asemenea, un risc pentru Partidul Laburist

Deși a fost blocat pe motiv că o victorie a lui Burnham ar fi declanșat alegeri parțiale costisitoare pentru primăria Manchesterului, criticii susțin că Starmer nu a dorit să vadă un rival potențial periculos revenind în Camera Comunelor.

După acestea urmează o serie de alegeri în luna mai. Mulți din Partidul Laburist se tem că formațiunea ar putea pierde puterea în Țara Galilor pentru prima dată de la înființarea legislativului în 1999, ar putea obține rezultate mult sub așteptări în Scoția și ar putea suferi pierderi severe la alegerile locale din Anglia.

Este clar că Starmer se confruntă cu un context extrem de dificil, mai scriu editorii AP.

Citește și: China-Marea Britanie: telefoanele oficialilor din Downing Street nr. 10 au fost spionate de China