Sistemul de pensii, tot mai greu de susținut. Contribuțiile acoperă doar 73% din cheltuieli

Sistemul public de pensii din România pune o presiune tot mai mare asupra bugetului de stat, iar problema riscă să se accentueze în următorii ani, odată cu ieșirea la pensie a generației numeroase a „decrețeilor”. Potrivit celor mai recente date prezentate în raportul Consiliului Fiscal, deficitul cumulat al bugetelor de asigurări sociale a ajuns în 2025 să reprezinte aproximativ 30% din deficitul total al țării, față de circa 20% în 2024. Evoluția indică o creștere importantă a contribuției sistemului de pensii la dezechilibrul finanțelor publice, potrivit digi24.ro.

Te-ar mai putea interesa și: Fraudă la Casa de Pensii București. Șapte persoane reținute după perchezițiile DIICOT

Sistemul de pensii, tot mai greu de susținut. Contribuțiile acoperă doar 73% din cheltuieli

Una dintre principalele probleme este diferența tot mai mare dintre banii încasați din contribuțiile sociale și cheltuielile necesare pentru plata pensiilor. În prezent, veniturile provenite din contribuții acoperă doar aproximativ 73% din cheltuielile cu pensiile. Asta înseamnă că aproape un sfert din banii necesari pentru funcționarea sistemului trebuie asigurați din alte surse ale bugetului public. Practic, atunci când contribuțiile angajaților și angajatorilor nu sunt suficiente, statul trebuie să completeze diferența pentru ca pensiile să poată fi plătite.

Situația este cu atât mai complicată cu cât România se apropie de o perioadă în care presiunea demografică asupra sistemului de pensii va crește. Generația numeroasă a „decrețeilor”, formată în perioada în care regimul comunist a introdus politici care au dus la creșterea puternică a natalității, începe să se apropie de vârsta pensionării. Numărul mare de persoane care vor părăsi piața muncii într-un interval relativ scurt va reduce baza de contributori în raport cu numărul beneficiarilor de pensii.

Economiștii avertizează, astfel, că problema nu mai poate fi amânată și că sunt necesare măsuri pentru ca sistemul să poată suporta presiunea financiară viitoare. Dacă numărul pensionarilor crește, iar populația activă nu crește în același ritm, raportul dintre contribuțiile colectate și cheltuielile cu pensiile se poate deteriora și mai mult. În lipsa unor schimbări, o parte tot mai mare din resursele bugetului ar putea fi direcționată către sistemul de asigurări sociale.

Unul dintre scenariile discutate pentru echilibrarea sistemului este creșterea vârstei de pensionare. Ideea a fost evocată și de consilierul premierului Ilie Bolojan, într-o intervenție la Digi24, în contextul discuțiilor despre măsurile necesare pentru reducerea presiunii asupra bugetului. O astfel de modificare ar putea fi aplicată gradual, astfel încât impactul asupra populației să fie distribuit pe o perioadă mai lungă.

Într-o primă etapă, o eventuală creștere a vârstei de pensionare ar putea viza categoriile care beneficiază în prezent de regimuri speciale, precum polițiștii, militarii și magistrații. Aceste categorii se pot pensiona, în anumite condiții, mai devreme decât majoritatea angajaților. Ulterior, dacă presiunile asupra sistemului continuă, măsura ar putea fi extinsă și către celelalte categorii de angajați.

Argumentul principal pentru o astfel de măsură este unul financiar și demografic: dacă oamenii rămân mai mult timp în câmpul muncii, ei continuă să contribuie la sistemul de asigurări sociale și amână momentul în care încep să primească pensie. În acest fel, statul ar beneficia simultan de venituri suplimentare din contribuții și de o reducere temporară a numărului de noi pensionari.

Creșterea vârstei de pensionare nu este însă o soluție aplicată doar în România. Și alte state europene au recurs la astfel de reforme pentru a face față îmbătrânirii populației și creșterii cheltuielilor sociale. Franța, de exemplu, a majorat vârsta minimă de pensionare, decizia generând dezbateri și proteste puternice. Măsurile de acest tip sunt, în general, controversate deoarece afectează direct milioane de angajați și modifică planurile oamenilor privind momentul în care se pot retrage din activitate.

O altă soluție identificată de economiști este creșterea numărului de persoane angajate. Intrarea unui număr cât mai mare de tineri pe piața muncii ar putea contribui la creșterea veniturilor din contribuții și, implicit, la reducerea diferenței dintre banii încasați și cheltuielile sistemului de pensii. În acest scenariu, România ar avea nevoie de o piață a muncii capabilă să absoarbă mai mulți tineri și să reducă perioadele în care aceștia nu lucrează sau nu contribuie la sistemul public.

Creșterea gradului de ocupare este importantă și din perspectiva schimbărilor demografice. Pe măsură ce generațiile numeroase ajung la pensionare, numărul persoanelor active care contribuie la sistem trebuie să fie suficient de mare pentru a susține plata pensiilor. În caz contrar, presiunea asupra bugetului de stat se va amplifica.