Fermierii români, tot mai sufocați de costuri și lipsa banilor: 5.000 de lei pentru un hectar de cultură mare

Fermierii români se confruntă în acest an cu o presiune tot mai mare asupra costurilor și, mai ales, asupra lichidității, chiar dacă agricultura a reușit să evite o scădere a activității. Potrivit lui Liviu Dobre, directorul general al Agricover Holding, costul mediu pentru un hectar de cultură mare a ajuns la aproximativ 5.000 de lei, nivel care include atât cheltuielile directe, precum motorina și îngrășămintele, cât și costurile indirecte, respectiv amortizări, salarii și costuri financiare, potrivit Agerpres.

Te-ar mai putea interesa și: Fermierii cer Guvernului controale stricte pentru cerealele ucrainene: „Tranzitul nu poate fi o operațiune fără reguli”

Fermierii români, tot mai sufocați de costuri și lipsa banilor: 5.000 de lei pentru un hectar de cultură mare

Creșterea cheltuielilor este strâns legată de evoluțiile de pe piețele internaționale de energie și de contextul geopolitic. La sfârșitul lunii iunie, prețul petrolului era cu aproximativ 36% mai mare decât în decembrie 2025, în timp ce indicele global al prețurilor îngrășămintelor era cu 18% peste nivelul de la finalul anului trecut. Situația a fost și mai dificilă în aprilie, când prețurile îngrășămintelor au atins un vârf de peste 57% față de sfârșitul lui 2025. Pe lângă scumpiri, fermierii s-au confruntat în anumite perioade și cu probleme de disponibilitate pentru unele produse.

În aceste condiții, rentabilitatea unor culturi este pusă sub presiune. Dobre a dat ca exemplu grâul, al cărui preț se situează în jurul valorii de 1.000–1.000 și ceva de lei, în funcție de piață și de moment. La un cost mediu de 5.000 de lei pe hectar, un fermier care obține aproximativ 5 tone de grâu la hectar ajunge practic să își acopere cheltuielile, fără să obțină o marjă semnificativă. Problema este că o producție medie de cinci tone la hectar nu este garantată și poate fi dificil de atins în funcție de condițiile meteorologice și de tehnologia folosită.

O parte din presiunea generată de scumpirea inputurilor a fost totuși amortizată de faptul că, la începutul anului, o parte dintre fermieri mai aveau stocuri de motorină și îngrășăminte cumpărate la prețuri mai mici. În același timp, prețul grâului în Uniunea Europeană a crescut cu aproximativ 10% de la începutul conflictului, ceea ce a permis compensarea unei părți din costurile suplimentare suportate de producători.

Problema majoră pentru ferme nu mai este însă doar raportul dintre costuri și venituri, ci lipsa de lichiditate și presiunea asupra fluxurilor de numerar. Liviu Dobre susține că, în actualul context, cash-flow-ul a devenit mai important pentru fermieri decât profitabilitatea contabilă. Chiar și o fermă care are recolte bune și poate fi profitabilă pe hârtie poate întâmpina dificultăți dacă nu dispune de suficienți bani pentru a-și plăti inputurile, salariile, ratele și celelalte obligații curente.

Presiunea asupra finanțării este amplificată și de evoluția creditării agricole. Piața finanțării agricole din România a crescut cu aproximativ 4,5% în termeni nominali, însă instituțiile financiare nebancare au avut un ritm de creștere mai rapid decât băncile. Instituțiile bancare au rămas mai prudente în relația cu sectorul agricol, ceea ce poate îngreuna accesul fermierilor la capitalul necesar pentru continuarea activității și pentru finanțarea următorului ciclu agricol.

Un alt semnal de alarmă îl reprezintă creșterea creditelor neperformante din agricultură. Potrivit datelor prezentate de Dobre și bazate pe rapoarte ale Băncii Naționale a României, rata creditelor neperformante în cazul IMM-urilor este de aproximativ 6%, însă atunci când datele sunt analizate strict pentru agricultură, nivelul se apropie de 10%. Este un indicator important, deoarece arată că tot mai multe ferme întâmpină dificultăți în rambursarea finanțărilor contractate.

Agricultura se află astfel printre sectoarele economice cu cele mai mari probleme în ceea ce privește creditele neperformante, alături de construcții. Situația este cu atât mai relevantă cu cât majoritatea fermelor sunt încadrate în categoria IMM-urilor, iar accesul la finanțare este esențial pentru funcționarea lor. În agricultură, cheltuielile sunt realizate cu mult înainte ca veniturile din vânzarea recoltei să fie încasate, ceea ce face ca necesarul de capital de lucru să fie foarte important.