Cum iesim din impas. Transforma obstacolele in oportunitati

Editura Curtea Veche
Colectia Carti Cheie

Pret 20 lei

Titlu original: Getting unstuck: how dead ends become new paths

Cartea intr-un minut:
Este o carte despre o viata traita cu rost, despre ceea ce trebuie sa faca fiecare om pentru a ajunge mai aproape de o munca ce ii ofera satisfactie.

Cronica DailyBusiness

Atunci cand ne simtim blocati, lucrul care ar putea sa ne energizeze este deja in miscare contra curentului. Cand esuam nu ne dam seama ca este o criza necesara, ca fara ea nu putem creste, nu ne putem schimba.

In prima faza, ceva nu functioneaza in felul cum ne ordonam viata, dispare simtul obisnuit al sigurantei. Observam ca lipseste ceva si tanjim dupa schimbare. In a doua faza, criza se intensifica, lucrurile se inrautatesc si criza incepe sa ne devina familiara.

In a treia faza, lasam garda jos si ne intrebam ce am putea face pentru a ne debloca. A recunoaste ca nu mai avem resurse este conditia esentiala pentru a ajunge in a patra etapa, in care suntem pregatiti sa primim informatii noi si observam semne care ne indica ce ar trebui sa se intample in continuare.

In faza a cincea reflectam mai profund la ceea ce ne-au aratat alegerile facute despre noi. Putem identifica mai bine tipurile de munca, oamenii sau mediile care ne vor implini cel mai bine. Cea de-a sasea faza a ciclului impasului ne face sa actionam, pentru ca fara actiune, vietile noastre nu se schimba.

Dezvoltarea personala nu are loc secvential si previzibil. De multe ori, omul ajunge intr-o fundatura pentru a continua in alt sens, la un alt nivel. Ideea din spatele legendei celtice, Soarele Negru, spune ca viata radiaza si din intuneric.

Unele tipuri de energie, de care avem nevoie in cresterea noastra, provin doar din experienta intunericului. Soarele Negru spune ca exista o valoare si in incetinirea pasului, in rabdarea de care dam dovada cand lucrurile devin neclare.

Un pericol este de a interpreta experienta impasului ca o dovada a defectelor personale. Dimpotriva, impasul ar trebui sa ne faca sa integram anumite aspecte ale fiintei noastre psihologice si emotionale, aspecte care au fost lasate deoparte din cauza altor imprejurari ale vietii.

[quote=]Oricat am fi de inteligenti, energici si ambitiosi, reusim sa evoluam la un nivel exceptional doar in acele domenii care ne entuziasmeaza[/quote]

Psihanalistul Erik Erickson a descris dezvoltarea umana ca fiind „epigenetica”: crestem si depasim marginile eului nostru tineresc, ca si inelele anuale de crestere ale copacului. Ne duc mai departe atat puterile pe care le avem, cat si ranile, iar cele din urma ne pot sta in cale ? mai ales atunci cand le negam existenta. Impasul ne da sansa de a scoate la iveala temeri mai vechi si de a le constientiza.

Schimbarea inspre un nou tip de informatie survine atunci cand am ajuns „la capatul gandurilor”. Autorul propune exercitiul „100 de locuri de munca” pentru ca fiecare sa-si identifice temele esentiale de munca si viata. Acesta este urmat de un alt exercitiu numit „Adunare de imagini”, care ne face sa vedem in adancul fiintei noastre ce stim despre locul de munca pe care ni-l dorim, despre tipurile de oameni pe care ii dorim in jurul nostru, despre genurile de activitate in care dorim sa ne implicam zilnic.

Urmatorul pas este decodificarea imaginilor intr-un mod simplu, observand cum acestea ne afecteaza corpul pana in maduva oaselor.

Intre lucrurile care ne fac sa ne indepartam de acele tipuri de munca ce ne intereseaza cel mai mult, frica ocupa locul fruntas.

Dupa ce cunoastem cele mai adanci tipare ale propriului eu, trebuie sa avem vointa de a actiona, fie si cu pasi marunti, in asa fel incat noua imaginatie sa se transforme in viata noastra de zi cu zi. Atunci cand traim la granita, ne simtim mai vii si ne obisnuim cu ideea de a trai la limita.

Fiecare impas ne ofera alt gust a ceea ce ar putea fi viata, mereu deschisi la posibilitatile care se ivesc, fara sa tinem cont de amenintarea confortului, fara teama unor eventuale consecinte.