„Taximetriști”, de la spectacol de teatru, la filmul care a înregistrat câștiguri istorice. Alexandru Ion alias Lică, declarații în exclusivitate pentru DailyBusiness despre comedia care a făcut valuri în România în 2023

L-am contactat pe Lică, personajul principal din „Taximetriști”, și l-am întrebat curiozitățile noastre legate de film dar și despre actori. Acum a venit momentul să împărtășim cu cititorii noștri mici „secrete” dar și cum este să fii actor într-o țară în care statul este un spectator pasiv care nu plătește bilet, ci e plătit din munca oamenilor.

Alexandru, de unde a venit ideea filmului Taximetriști?

„Geneza filmului este strâns legată de spectacolul “Taximetriști” care se joacă la teatrul Apollo111 din 2018. La origine, “Taximetriști” a fost o piesă de teatru, scrisă în 2017 de Bogdan Theodor Olteanu și Adrian Nicolae și apoi transformată în spectacolul menționat mai sus, regizat de Bogdan. O bună parte dintre actorii din film joacă și în spectacol iar arcul narativ este același. Ideea de a ecraniza spectacolul s-a cristalizat în timp, pe măsură ce am primit cu toții întrebări și încurajări în acest sens, de la diverși oameni care au văzut spectacolul. Cei care au mișcat însă lucrurile dincolo de vorbe au fost Ionuț Datcu și Cristian Anastasiu, care sunt producătorii filmului.”

Ce a vrut personajul Lică să arate de fapt? Am observat că rolul are mai multe tipare, de la om care „le știe pe toate” până la om empatic, cu vise neîndeplinite și o iubire pierdută.

Începe recalcularea pensiilor profesorilor. Ce tipuri de venituri pot fi luate în considerare la majorarea din 2024

Tipurile de venituri pentru cadrele didactice, ce pot să fie luate în calcul la recalcularea din 2024, au fost precizate într-o adresă către școli a…

Tinerii români, campioni la fuga de muncă. Psiholog: Generaţia Z caută soluții de îmbogățire rapidă, nu acceptă salarii mai mici…

Angajatorii fac tot posibilul să evite angajarea proaspeților absolvenți de facultate, din Generaţia Z, și încearcă în schimb să atragă profesioniști mai în vârstă chiar…

„Aș spune că a vrut să arate că oamenii sunt ființe complexe și contrastante, care nu pot fi definite în alb și negru. Și că stereotipiile sunt rareori unidimensionale iar reflexul de a categorisi cu fermitate oamenii e mai degrabă nefericit.”

Alexandru Ion nu se oprește aici. Pregătește noi surprize pentru public care vor apărea sau deja au apărut în cinematografele din țară.

În timp ce așteptam să înceapă filmul, în sala de cinema, am văzut anunțul filmului lui Pavel Bartoș și că ai un rol în filmul Ramon. Cum se simte ca, după o perioadă în care industria din România a fost „amorțită”, să apari în două filme lansate la o distanță scurtă unul față de celălalt?

„Pe scurt, se simte foarte bine. După “amorțeala” pe care o menționezi, oportunitatea de a lucra a fost tare binevenită. Existăm într-o industrie destul de mică care îți solicită mult reziliența și capacitatea de a gestiona refuzul. Așa că mă simt norocos și recunoscător că se întâmplă lucruri în direcția care mă interesează cel mai mult în prezent, profesional vorbind.”

Am vrut să subliniem discuțiile legate de „manelizarea” filmelor care apar în mediul online și nu numai. Coloanele sonoare ale filmelor din ultima perioadă sunt mai diferite, adaptate la public și la ceea ce se întâmplă în viața de zi cu zi.

Lică este de părere că termenul de „manelizare” a filmelor nu este nepărat folosit pentru a descrie coloanele sonore ale filmelor, ci mai degrabă vrea să definească un anumit tip de percepție asupra superficialității. Actorul spune că mediatizarea acestor aspecte nu duce, din păcate, spre relatarea de aspecte obiective bine documentate, ci conduce doar către dorința de a face trafic din orice. Aceste lucruri duc la înmulțirea informațiilor care au ca principală calitate potențialul de a genera controversă și polarizare, acestea devenit superficiale.

Mai citește și: Netflix ieftinește abonamentul în România. Cât costă noul pachet de bază al platformei de streaming

Vom mai avea suprize după „Taximetriști” și „Ramon”

Mai plănuiești un film pentru viitor? Dacă da, vei merge pe aceeași idee de comedie sau vei schimba conceptul?

„Există niște proiecte pentru viitor care sper să aibă ocazia de a sfârși pe marile ecrane. Direcția în care voi merge nu e însă definită exclusiv de alegerea mea. Posibilitatea de a-ți alege proiectele e un lux pe care nu aș putea spune că îl am în totalitate în prezent. Sigur, sunt perfect liber să decid în care proiecte mă implic și în care nu, dar numărul lor nu e atât de mare încât să creeze un climat în care să pot “jongla” discreționar cu conceptele. În plus, nu știi niciodată cu exactitate ce proiecte o să-ți iasă-n drum. Ce știu, e că mi-ar plăcea să fac parte din proiecte variate din punct de vedere conceptual și să am ocazia să lucrez împreună cu oameni de valoare.”

Care crezi că este viitorul cinematografiei românești? Odată cu noile apariții a reînceput expansiunea sau se oprește totul când se „răcește” motorul taxiului? Totul este pasiune, însă bugetul este limitat pentru toată lumea, și nu cred că este plăcut să investești bani, statul să nu ajute cu nimic, însă la final acesta să aibă de câștigat.

“Viitorul cinematografiei românești” e o temă foarte mare care nu cred că are un răspuns articulabil în câteva fraze. Nu știu să spun dacă începe “expansiunea” dar m-aș bucura ca cinematografia să curgă în direcția abundenței producțiilor, generând astfel oportunități de lucru pentru toți cei care sunt parte a ecosistemului: actori, tehnicieni, scenografi, scenariști etc.

Și m-aș bucura ca produsele rezultate să aducă publicul în sălile de cinema respectiv să continue parcursul bun pe care cinematografia românească îl are în marile festivaluri de film. Fără a pleca de la premisa că fiecare film apărut trebuie să le facă pe ambele.

Și aș mai adăuga că nu totul este întotdeauna pasiune. Uneori poate să fie și business. Și nu cred că e ceva rău în asta.”

Au jucat actori de renume, cu toții am observat asta. Însă, unii dintre ei, au avut roluri diferite față de cele cu care ne-am obișnuit noi. Astfel am descoperit o altă latură a lor, una pe care nu o vedem atât de des.

Micutzu, personajul mare și dur pe care cu toții îl cunoaștem, a jucat de această dată rolul unui tânăr firav, calm și cuminte. A avut el însuși un cuvânt de spus legat de personalitatea rolului, sau așa a fost gândit de la început?

„Cosmin (Micutzu) și Adrian Nicolae (actor și co-scenaristul filmului) au fost colegi de facultate la UNATC și sunt prieteni buni, așa că Adi îi cunoaște foarte bine biografia teatrală și cinematografică. În siajul acestui lucru, știu că intenția lui Adi și a lui Bogdan a fost de a scrie pentru Cosmin un personaj de contre-emploi, care să nu semene cu nimic din ce a jucat până în prezent.”

Alexandru, spune-ne, unde te putem vedea atunci când nu ești la filmări? Activezi într-un teatru? Dacă da, care și, bineînțeles, de unde luăm bilete?

„În prezent joc în 3 spectacole la Teatrul Apollo111. “Taximetriști” și “Sara/Mara”, ambele regizate de Bogdan Theodor Olteanu și “Medea’s boys” regizat de Andrei Măjeri.

Biletele pentru spectacole se găsesc pe eventbook și site-ul teatrului.”

Nu puteam să îl las pe Alexandru, pardon, pe Lică, fără să îl întreb ceva ce îmi doream eu, personal, ca spectator. Așa că am vrut să încheiem cu replica sau cadrul lui preferat din Taximetriști. În mintea mea, în orice faci, indiferent de domeniu, ceva te marchează sau îți rămâne întipărit în minte. Și am avut dreptate.

“E bine și așa cu draci, să știi. Și eu am zis de nu știu câte ori că m-am săturat și acum… I-am strâns toate lucrurile din casă, am zugrăvit, am schimbat tot și tot mi-e dor de ea. A stat doi ani în casa aia dar parcă e casa ei, nu a mea.

E probabil cel mai sensibil moment al personajului pe care-l joc și îmi place foarte mult felul în care se vulnerabilizează și ne permite să descoperim o parte consistentă a sensibilității lui” a încheiat actorul Alexandru Ion, alias Lică din „Taximetriști”.

Potrivit cinemagia.ro, „Taximetriști” a bătut recorduri din mai multe puncte de vedere. Sursa citată ne arată că s-au vândut bilete de peste 2.800.000 lei, echivalentul a peste 640.000 de dolari. Acest lucru nu ne poate duce cu gândul decât la faptul că românii sunt însetați de dorința de a-și vedea actorii pe marile ecrane ale cinematografelor.

Te-ar mai putea interesa și: Industria cinematografiei din România se ridică exact ca spitalele publice din bani privați. Statul român vine la final să se uite.