Ascensiunea si declinul planificarii strategice

Editura Publica
Colectia International Bestseller

Pret 73 lei

Titlu original: The rise and fall of strategic planning

Cartea intr-un minut:
Cartea incearca sa elaboreze o definitie operationala a planificarii si priveste dincolo de simptome, pentru a intelege de ce planificarea strategica a luat-o pe o cale gresita si de ce acest proces nu a produs niciodata rezultatele dorite.

Cronica DailyBusiness

Dat fiind ca toata lumea stie ce este planificarea, cum ar trebui sa fie facuta si ca este un lucru bun, autorul incearca mai intai sa dezghete aceste convingeri, sa le schimbe si sa reinghete noi convingeri.

Cartea urmareste povestea planificarii, de la originile sale din 1965, continuand cu ascensiunea si relatia ei cu strategia si terminand cu declinul conceptului. Ideea de planificare strategica a prins avant in urmatorii 10 ani de la aparitie, devenind o obsesie pentru corporatii.

Din cele 10 scoli de gandire ale formarii strategiei, 3 sunt scoli prescriptive, care incearca sa explice modalitatile „corecte” de a proceda in scopul formarii unei strategii. Celelalte 7 scoli de formare a strategiei sunt mai mult descriptive. Pentru unii, planificarea inseamna sa te gandesti la viitor, sa controlezi viitorul, sa iei decizii, sa creezi un procedeu formalizat de producere a rezultatelor.

Organizatiile trebuie sa planifice pentru a-si putea coordona activitatile. Atunci cand activitatile unei organizatii se contrazic una pe alta, de exemplu reprezentantii de vanzari au incheiat contracte, dar fabrica nu poate sa produca sau blocul de birouri construit ieri este prea mic azi, problema va fi pusa pe seama unei lipse de planificare eficienta.

Organizatiile trebuie sa planifice pentru a avea siguranta ca se tine cont de viitor, introducand in companie o disciplina a gandirii pe termen lung. Viitorul poate fi luat in calcul in 3 moduri: pregatindu-ne pentru ceea ce este inevitabil, impiedicand aparitia a ceea ce nu se doreste si controland ceea ce se poate controla. Managerii au atat de multe lucruri pe cap, incat risca sa uite de viitorul pe termen lung.

Organizatiile trebuie sa planifice, ca sa fie „rationale”. Luarea formalizata a deciziilor este mai buna decat cea neformalizata.

Organizatiile trebuie sa planifice, pentru a putea controla atat munca celor aflati pe treptele de jos ale ierarhiei, cat si munca managerilor de la varf.

Planificarea are ca scop sa controleze si viitorul organizatiei si, ca urmare, mediul din afara organizatiei.

Strategia este un plan, un tipar de actiune, determina pozitia anumitor produse in cadrul pietelor, dar strategie inseamna si perspectiva, adica modul organizatiei de a face lucrurile.

Toate lucrurile noi, fie ca sunt sisteme, metode sau functiuni, se lupta sa obtina sprijinul conducerii manageriale. Cele care ofera ceva de valoare reusesc sa se impuna.

Un alt pericol care sta in fata planificarii este lipsa unui climat propice. Autorul il citeaza pe George A. Steiner, autor de carti de planificare, care spune ca atmosfera generala trebuie sa stimuleze gandirea creatoare, iar managerii sa fie capabili de gandire conceptuala.

Tocmai problemele de care se plange planificarea il ajuta pe autor in a scoate la iveala cateva aspecte grave ale acestui proces. Disfunctionalitatile planificarii in sine sunt descurajarea angajamentului personal in cadrul organizatiilor, natura conservatoare, obsesia pentru control si iluzia puterii de control.

Planificarea are un rol important de jucat in organizatii, la fel ca planurile si planificatorii, atunci cand concorda cu contextele potrivite.