Capitalismul bun, capitalismul rau si economia dezvoltarii si a prosperitatii

Editura Polirom
Colectia Economie si societate

Pret 34.88 lei

Titlu original: Good capitalism, bad capitalism, and the economics of growth and prosperity

Cartea intr-un minut:
Cartea se refera la cele 4 forme de capitalism – antreprenorial, dominat de firmele mari, administrat de stat si oligarhic – si la modul in care ele afecteaza cresterea economica.

Cronica DailyBusiness

Capitalismul ia forme diverse, pe care autorii le prezinta cu avantaje si dezavantaje.

In unele tari, statul administreaza schimburile economice, o forma de organizare ce li se pare multora a fi cheia cresterii economice in tarile subdezvoltate. In aceste tari, guvernele si nu investitorii privati decid care industrii sau firme individuale trebuie sa progreseze. Pericolul este coruptia.

In altele, cei de la conducere sunt interesati de avantajele personale, proprietatea este permisa, dar concentrata in mainile catorva. Aceste economii sunt numite oligarhice. Veniturile sunt distribuite inegal si exista un volum mare de „activitate neoficiala” sau ilegala.

Economistul Joseph Schumpeter credea ca activitatea antreprenoriala graviteaza doar in jurul firmelor mari, consacrate, care au resursele necesare sa finanteze activitatea creativa si care sunt bine pozitionate pe piata.

Capitalismul firmelor mari este adeseori oligarhic. Firmele mari opereaza pe piete ale caror dimensiuni limitate nu permit un profit de proportii semnificative decat pentru cativa competitori.

Capitalismul antreprenorial este sistemul in care un numar mare de actori economici au impulsul neincetat si motivatia de a inova si puterea de a prelua si comercializa inovatiile. Antreprenorii sesizeaza oportunitatea de a vinde un produs sau un serviciu nou si actioneaza ca atare.

Conform autorilor, cea mai buna forma de capitalism este o combinatie de capitalism antreprenorial si capitalism dominat de firmele mari, cu proportii ce variaza de la tara la tara, in functie de factorii culturali si istorici.

Cele 4 elemente ale unui mecanism economic bine uns sunt usurinta de a porni o afacere, fara formalitati birocratice, existenta unui sistem financiar acceptabil din punct de vedere functional, flexibilitatea pietelor de munca si autoritatea legii in ce priveste dreptul la proprietate si drepturile contractuale.

Cresterea produsului intern brut (PIB) nu reprezinta cu acuratete cresterea bunastarii umane. PIB-ul include numai bunuri si servicii comercializate si nu masoara o serie de activitati care nu apar pe piata: sanatatea populatiei, activitatile organizatiilor non-profit si conditiile de mediu.

Cresterea economica este insotita si de o tendinta compensatorie, care poate modera impulsurile catre actiunile de tip militar. Banii nu aduc fericirea, dar cresterea economica din tarile in curs de dezvoltare maresc durata medie de viata.

Cresterea economica se face prin „forta bruta” si prin „crestere inteligenta”. Prin „forta bruta” se intelege cumularea de mai multa munca si capital, care vor duce la productivitate sporita. „Cresterea inteligenta”, adica avansul tehnologic, poate salva o economie de la scaderea profitului. Echipamentul sau aparatura mai performanta poate duce atat la ridicarea nivelului, cat si a ratei de crestere a productivitatii.

Discrepanta dintre cele mai sarace si cele mai bogate state se reduce cu 2% pe an. La aceasta rata, economiilor inapoiate le ia aproape o generatie (36 de ani) pentru a reduce la jumatate discrepanta dintre propriul venit pe cap de locuitor si cel al economiilor fruntase.

Cei care sustin modelul cresterii economice Solow-Swan spun ca progresul tehnologic este determinat de forte precum clima (care afecteaza rata de imbolnavire), pozitia geografica (ce determina costul transportului si, ca atare, inclinatia spre comert) si institutiile (a caror schimbare poate dura decenii). Unii adauga la aceasta lista si cultura.