Cum justifica bancile costul mare al creditelor

Dan Sucu, proprietarul companiei producatoare de mobila Mobexpert, a spus ca pentru afacerea pe care o conduce, bancile nu au facut suficiente eforturi pentru a oferi credite la costuri convenabile.

„Pentru liniile de credit unde nu am putut sa rambursez la timp, am avut de achitat o marja dubla pentru banca, in raport cu cea fixata pentru creditul initial”, a spus Sucu.

„Talentul bancii trebuie sa stea in a reusi sa finanteze fara sa creasca exagerat marjele, asa cum producatorul nu transfera cresterea de costuri la consumatorul final”, a completat acesta.

Alti reprezentanti ai pietei private sustin ca exista si alte costuri care ar trebui reduse pentru ca afacerile sa functioneze. Intre acestea, cele la utilitati si cele de productie joaca un rol important.

„Reducerea costului produselor la consumatorul final se face prin reducerea costului de fabricatie. Totodata, trebuie scazute tarifele la energia electrica”, sustine Constantin Stroe, vicepresedinte Dacia.

Acesta atrage atentia ca insasi criza a creat premisa reducerii multor costuri, in conditiile in care a fortat producatorii sa gaseasca solutii pentru a isi putea plasa in continuare produse la preturi pentru care sa existe cerere.

„Avantajul crizei financiare va fi acela ca vor disparea intermediarii dintre producator si utilizatorul final, care adauga marje de castig de 8%, si furnizeaza producatorului 2%.
Stiu deja mici producatori care au inceput sa livreze direct catre beneficiarii finali din Germania”, a completat Stroe.

George Mucibabici, chairman Deloitte Romania, este de parere chiar ca nivelul la care bancile fixeaza costul creditelor nu este unul din cele mai importante pentru economie. „Sistemul bancar nu este cel care trebuie sa suporte costul crizei. Daca marile monopoluri de pe piata locala nu pot fi ingenuncheate, atunci de ce ar fi bancile?”, a comentat acesta.

Cum isi justifica bancile costurile mari?

Bancile isi fixeaza dobanda la creditele in lei in functie de dobanda cheie, in conditiile in care costurile lor de finantare se invart in jurul acestui nivel. Pentru ca economia sa aiba acces la costuri mai reduse n-ar fi fost deci o solutie ca BNR sa coboare mai mult dobanda cheie, asa incat sa permita creditorilor sa finanteze mai ieftin economia?

Principalul indicator la care se uita BNR atunci cand fixeaza dobanda cheie este inflatia, or, cum aceasta nu a scazut prea mult in ultimul timp, nici dobanda cheie nu a putut fi prea mult diminuata.

Astfel, Lucian Croitoru, consilier in cadrul bancii centrale, sustine ca banca centrala nu scade mult dobanda cheie pentru ca tendinta inflationista este inca prezenta in piata.

Acesta a explicat ca, desi productia a scazut mult, nu s-a observat o scadere similara la nivelul pretului produselor, si asta deoarece piata locala are un caracter monopolist si nu sunt prezenti suficienti producatori pentru a exista o concurenta serioasa.

Pe de alta parte, spun bancherii, bancile au costuri mari la credite pentru ca trebuie sa faca economii, iar pentru a putea sa atraga aceste economii, pe fondul carentei de lichiditati din piata de la ora actuala, trebuie sa ofere costuri mari la depozite.

Pana in prezent, piata bancara locala a trait din resursele provenite de la bancile mama care, odata epuizate, au trebuit refacute din resurse de pe piata interna.

„Cresterea de dobanzi la credite este motivata de cat platesc bancile la depozite. Inainte de criza erau banci care aveau un raport credite/depozite de 300 – 400 sau chiar 500%. Or, odata cu aparitia crizei, resursele externe s-au diminuat, asa incat acest decalaj s-a refacut prin atragerea de resurse de pe piata interna”, a spus Dinu Pascariu, directorul CA al UniCredit Tiriac. Pascariu a precizat ca, in prezent, doar o patrime din resursele atrase vin de la banca mama.

„Daca nu cresteam dobanda la depozite, atunci economiile plecau de la noi in alta parte”, a comentat la randul sau Mihai Bogza, presedintele Bancpost.

Cu toate acestea, pe fondul crizei, bancile au crescut mult diferenta dintre costurile la care atrageau anul trecut resursele si cele la care le plasau. Astfel, scumpirea resurselor atrase nu justifica intrutotul scumpirea creditelor. In prezent, aceasta diferenta este de peste 2 ori mai mare.

Potrivit moderatorilor ZF, bancile lucrau anul trecut cu un spread (diferenta dintre costurile la care atrag resurse – dobanzile la depozite – si cele la care plaseaza resursele – dobanzile al credite ) de 3%, iar acum acesta este de 7%.

Motivatia pentru care bancile au crescut aceasta diferenta sta in faptul ca perceptia lor asupra riscului asociat pietei a crescut foarte mult in ultimul timp, a explicat Dinu Pascariu. Tocmai de aceea, bancile au preferat in ultimul timp sa finanteze mai degraba statul decat economia, in conditiile in care din partea statului a existat cerere de fonduri ce puteau fi plasate in mod sigur.

Cum ar putea fi bancile determinate sa dea bani spre sectorul privat? In opinia lui Lucian Croitoru, acest pas s-ar putea face prin reinstituirea increderii in piete, „de catre autoritati”. Croitoru nu a dat exemple de masuri concrete ce ar putea fi luate. Alti economisti au opinat anterior ca o solutie ar putea fi crearea unor programe de garantii guvernamentale pentru acordarea de credite catre IMM-uri si sectoare economice importante.