Cum moare in vama initiativa expatilor romani

„Prin 2003, ca specialist la o firma americana, n-am rezistat tentatiei sa nu propun conducerii inceperea unei afaceri cu oameni de la fosta mea firma din Romania. Sefii mei au fost mai mult decat incantati”, povesteste Cristi P.

Entuziastul roman, care nu a uitat de unde a plecat, s-a gandit ca vechii colegi l-ar putea ajuta la dezvoltarea unor module de testare a unor echipamente electrice. Pentru acest lucru, era nevoie de familiarizarea cu o trusa de testat, pe care Cristi a trimis-o in tara, prin posta.

„Mai erau doua zile pana sa plec in Romania.Trusa nu era la destinatie. Am facut investigatie si am aflat ca trusa era blocata in vama. Cu toate telefoanele date si faxurile schimbate, n-am gasit nici o eroare pe acte. Concluzia celor de la vama e ca „nu se poate”.

A urmat discutia cu seful american. „Dupa ce a stat si m-a ascultat, a deschis o sticla de Pepsi, a baut-o, a aruncat sticla si mi-a aratat dopul spunand: „Adica vrei sa-mi spui ca daca eu vreau sa trimit dopul asta undeva in lumea asta – nu pot?” I-am zis ca da, poti, dar cu conditia sa nu fie Romania locul ala”, povesteste Cristi.

Proiectul initial a avut pana la urma un deznodamant fericit pentru ca „spaga a fost data si trusa a ajuns imediat la destinatie”, numai ca afacerea nu s-a putut dezvolta pe termen lung „din diferite motive”.

Concluzia este pe cat de demotivanta, pe atat de reala.”Eu am incercat sa fac ceva pentru Romania, dar inca o data daca mai era nevoie, nu s-a putut. Si mai am niste istorioare de-astea care mi-au furat mandria de a fi roman. Chiar de aici din America”, conchide Cristi P.