Participativ sau autocrat? Afla ce tip de manager esti si cum poti administra stresul \”de criza\”

Managerul participativ

este caracterizat prin preocuparea fata de realizarea obiectivelor firmei, fara a neglija problemele subordonatilor, usurinta de a stabili contacte cu alte persoane, delegarea larga a autoritatii, responsabilitate, tact si atasament. Punctul slab al acestui stil managerial este faptul ca este mai expus contestarii din partea subordonatilor.

Pe de alta parte, managerul autocrat pune in prim plan autoritatea formala, isi indrumeaza excesiv subordonatii si limiteaza responsabilitatile acestora. In schimb, el este ferm, actioneaza repede cand este nevoie si ii poate influenta mai puternic pe subordonati in vederea atingerii unor obiective.

De multe ori, tipul de management este dictat de conjunctura si de calitatea echipei, iar managerii sunt greu de clasificat ca apartinand exclusiv unei singure categorii.

Reprezentantii pietei de HR dau ca exemple de manageri autocrati, cel putin in anumite momente ale activitatii lor, pe Dinu Patriciu, Ion Tiriac si Mugur Isarescu, care au adoptat stilul acesta pentru a grabi procesul de „crestere” a angajatilor.

In ceea ce priveste managerii participativi, pe lista ar putea fi enumerati Monica Tatoiu (Oriflame) sau Jean Valvis, La Dorna.

Managerul participativ

„In cazul managerului participativ, probabilitatea de supravietuire in perioade de criza economica este mai mare, tocmai datorita obisnuintei de a promova in pozitii cheie oameni capabili impreuna cu care poate, daca situatia o cere, sa reorganizeze in mod inteligent intreaga activitate astfel incat sa re-devina cost-effective”, este de parere Andrei Dumitrescu, psiholog si psihoterapeut.

De asemenea, psihoterapeutul Gabriel Dinu considera ca este putin probabil ca acest tip de manager sa intampine probleme personale majore de-a lungul acestei perioade delicate din punct de vedere economic.

„Mai mult, datorita mentinerii unui climat de intelegere si cooperare, este de asteptat ca angajatii sa aiba deja resursele latente necesare pentru a se adapta „din mers” la noile conditii de piata”, a adaugat Dumitrescu.

Ce probleme poate avea un astfel de manager

* Ezita sa concedieze, in cazul in care situatia impune acest lucru

„Cel mult, datorita implicarii afective din relatia cu subalternii, poate ezita atunci cand necesitatea obiectiva ii cere o restructurare a personalului, concedierea unor angajati”, spune Gabriel Dinu.

*Posibila lentoare in luarea deciziilor

Pe de alta parte insa, datorita practicii de descentralizare a puterii decizionale, este posibil ca in situatii de criza lucrurile sa se miste mai incet, pe masura ce fiecare sub-factor de decizie vine cu propria sa concluzie si apoi incearca s-o armonizeze cu ale celorlalti – iar aceasta lentoare sa fie fatala in anumite situatii care necesita decizii rapide si ample, atrage atentia Dumitrescu.

* Vulnerabilitate la stres

„In general, cu cat o persoana isi dezvolta interesul social, cu atat tinde sa fie mai echilibrata psihic. In acelasi timp exista si riscul supra-responsabilizarii proprii”, a spus psihoterapeutul Adriana Pacurar.

[quote=Adriana Pacurar, psihoterapeut]Managerul participativ are in general calitatile psihologice ale unui „prim nascut” – obtine performante, are motivatie inalta si are nevoie de recunoastere, diplomat cu figurile autoritare, competent si de incredere, elitist, responsabil si vulnerabil la stres[/quote]

„Vulnerabilitatea la stres este data tocmai de tendinta de a-si asuma prea multe responsabilitati. La un astfel de manager exista riscul de a exagera functionarea sa in sarcina muncii neglijind alte doua sarcini importante cea a relatiei intime si cea a relatiilor sociale (altele decat cele de la munca)”, spune Adriana Pacurar.

* Riscul de a scapa din mana echipa

Un astfel de manager trebuie sa-si modifice reactiile comportamentale in functie de atitudinea oamenilor din subordine. Insa nu intotdeauna acestia sunt dispusi sa asculte argumente logice, si pot contesta deciziile managerului, sabotand in acest fel eficacitatea departamentului sau a companiei.

In acest caz, managerul trebuie sa apeleze la o atitudine mai ferma, si sa isi foloseasca pozitia pentru a recurge la masurile care se impun intr-un timp suficient de scurt, chiar cu riscul ca in echipa sa apara o stare de iritabilitate, spune Dumitrescu.

[quote=Andrei Dumitrescu, psiholog specialist si psihoterapeut]In cazul managerului participativ, probabilitatea de supravietuire in perioade de criza economica este mai mare[/quote]

* Riscul aparitiei unor dependente de cofeina sau energizante

In anumite situatii, acest tip de manageri nu mai are un control al timpului petrecut la munca si poate sa abuzeze de zahar, energizante, cofeina, alcool sau nicotina. Poate avea un somn neodihnitor sau insomnii si poate usor ajunge la sindromul „burn-out” (epuizarea fizica, mentala si psihica totala), a atras atentia Adriana Pacurar.

Cum poate sa-si gestioneze problemele

Acesta trebuie sa-si acorde timp mai intai pentru o autoanaliza, apoi trebuie sa-si gestioneze timpul intre toate cele 5 sarcini ale vietii: munca, relatia intima, relatiile sociale, sinele (grija fata de propria persoana) si spiritualitatea (sensul pe care-l da vietii), spune Adriana Pacurar, care adauga ca in privinta muncii un astfel de manager ar trebui sa nu-si asume rolul de salvator sau de „non-stop problem solver”.

[quote=Adriana Pacurar]Pentru a evita un stres cronic, managerul participativ trebuie sa se treaca pe el insusi pe lista celor de care se ocupa[/quote]
Sfatul pentru acest tip de persoane este ca atunci cand pleaca de la serviciu sa „inchida usa” in urma lor cu adevarat pana se reintorc a doua zi, sa isi pastreze in permanenta un spatiu privat (familie, hobby, odihna, refacere) neatins de problemele de serviciu in cadul caruia sa se poata reface, sa isi regaseasca resursele care le-au permis si anterior sa fie eficienti, flexibili si adaptati la locul de munca, spune si Andrei Dumitrescu.

Managerul autocrat

La acest tip de manager, pot sa apara mai multe probleme atunci cand criza economica influenteaza stabilitatea companiei.

Daca exista un mare grad de formalism si de rigiditate in ceea ce priveste schimbarea, compania poate suferi iremediabil. Lipsa de comunicare cu subordonatii il poate priva pe manager de informatii vitale din dinamica firmei, iar acest lucru poate genera decizii nepotrivite si daunatoare, spune psihoterapeutul Gabriel Dinu.

O nevoie excesiva de control asupra angajatilor si asupra diferitelor sarcini poate indica despre manager ca este o fire anxioasa, nelinistita. Nu este neaparat vorba de faptul ca nu are incredere in ceilalti, cat de credinta ca ar fi ingrozitor daca ceva ar merge prost si probabil ca s-ar simti foarte vinovat ca nu a facut el sau ca nu a verificat regulat, a explicat Dinu.

Toate acestea duc in timp la aparitia unei spirale negative, in care fiecare din problemele mentionate mai sus le potenteaza pe celelalte – rezultatul fiind scaderea productivitatii prin scaderea performantelor individuale ale fiecarui membru din echipa, a adaugat Dumitrescu.

Ce probleme poate avea

Nesiguranta personala duce la o stare de anxietate permanenta – „acoperita” de mecanisme de aparare precum agresivitate, supraestimare a calitatilor proprii, subestimare a calitatilor subordonatilor si mai ales incurajarea unei competitii oarbe intre subordonati – de unde pot rezulta acutizari ale unor neintelegeri minore, atmosfera plina de stres, oboseala (uneori cronicizata), mentinerea indoielii asupra performantelor personale (atat ale managerului cat si ale subordonatilor sai), explica Andrei Dumitrescu.

Cum se manifesta stresul

O astfel de persoana poate sa dezvolte din cauza stresului afectiuni psihosomatice (dezechilibrul psihic ii afecteaza sanatatea fizica) ajungand la boli gastrice, cardiace, respiratorii, atrage atentia Adriana Pacurar.

Manifestarea acestor probleme poate lua forma unei anxietati generalizate, a unei oboseli cronice – uneori manifestate, alteori mascate de agresivitate si impulsivitate, spune si Dumitrescu.

Cum poate sa-si gestioneze problemele cauzate de stres

Cum despre o astfel de persoana se spune ca este un „control freak”, solutia pentru diminuarea stresului este de a atenua dorinta de control. E nevoie de antrenament, de a renunta treptat si mai intai pe subiecte mai putin importante, sfatuieste Adriana Pacurar.

Solutia pentru un astfel de manager consta in a invata sa-si gestioneze propria anxietate, a-si atenua impulsivitatea si a promova rapid in pozitii cheie persoane cu experienta reala care sa poata tine piept (uneori chiar in locul lui) solicitarilor suplimentare introduse de criza. Cu alte cuvinte, pentru a supravietui, poate recurge la o descentralizare a puterii de decizie, concomitent cu identificarea, promovarea si co-interesarea unor persoane cu competente reale, spune Dumitrescu.

Avand in vedere ca de multe ori managerii autocrati manifesta un mimetism fata de atitudinile sefilor ierarhici, isi pot folosi capacitatea pentru a imita comportamentul managerior participativi, democrati – cel putin pana la iesirea din criza, a mai adaugat Dumitrescu.

La fel cum au aparut, anxietatile pot sa si dispara – ele nefiind legate, asa cum se crede, de evenimentele externe, ci tocmai de modul de a „colora” perceptia realitatii inconjuratoare, fie in tonuri de gri sau negru, fie in tonuri de roz, explica Andrei Dumitrescu