Fostele spatii industriale pot fi mai profitabile decat investitiile greenfield

In cadrul unei conferinte pe teme imobiliare gazduita de „Zilele Biz”, oficialul River Invest a dat cateva exemple de locatii din Bucuresti catre care s-ar putea indrepta investitorii aflati in cautare de proiecte „brownfield” – platformele Apaca si Pumac, terenurile fabricilor de paine Plevnei si Spicul sau fabrica de tigarete.

„Valorificarea fostelor spatii industriale pentru a construi ansambluri rezidentiale si centre de afaceri sau comerciale sunt mai benefice decat dezvoltarea imobilelor la periferia oraselor, atat din punct de vedere social cat si economic”, a spus Dinu.

Fostele spatii industriale sunt in atentia investitorilor pentru ca beneficiaza de locatii bune, acces la principalele artere rutiere, infrastructura si utilitati. In schimb, proiectele brownfield presupun costuri mai mari pentru demolare si birocratie mai complexa.

Un proiect de tip brownfield este Sema Parc, care a inceput in 2003 prin crearea unui parc industrial de 16 hectare, pe un teren de 40 de hectare, care a apartinut fostei uzine Semanatoarea. Potrivit noilor reglementari de mediu, intreprinderea este nevoita sa se mute in afara Bucurestiului, iar pe terenul unde a fost fabrica se afla in constructie o cladire de birouri.

Astfel de proiecte mai exista in Bucuresti si pe terenurile fostei fabrici de lapte Miorita, al celei de autobuze Rocar, al societatii Granitul, al intreprinderii Ventilatorul si al fabricii de paine Titan.

Proiectele imobiliare de la marginea oraselor (investitii de tip greenfield), determina migrarea populatiei catre suburbii, necesita dezvoltarea unei infrastructuri noi si micsoreaza zonele verzi din preajma oraselor, a spus Dinu.

In schimb, avantajele unei investitii greenfield nu sunt nici ele de neglijat: complexele rezidentiale de la periferii nu sunt limitate de dezvoltarile anterioare si birocratie si au potentialul necesar pentru crearea unor suprafete largi si a unor spatii ample de parcare.