Liderii celor 27 de state membre ale Uniunii Europene se confruntă cu o decizie importantă privind reprezentarea Europei în eventualele negocieri de pace dintre Ucraina și Rusia. Alegerea unui reprezentant care să vorbească în numele întregului bloc comunitar a devenit un subiect sensibil, care provoacă dezacorduri între statele membre și care urma să fie discutat în cadrul summitului de la Dublin. Problema este cu atât mai urgentă cu cât atât Statele Unite, cât și Ucraina au cerut Europei să desemneze o persoană care să participe la viitoarele discuții, după întâlnirile organizate miercuri la Abu Dhabi, potrivit digi24.ro.
Te-ar mai putea interesa și: Un nou val de alerte false cu bombă a afectat zeci de zboruri în Europa
Printre principalele variante propuse se numără președintele Consiliului European, Antonio Costa, și șefa diplomației europene, Kaja Kallas. Premierul Estoniei, Kristen Michal, susține că cele două persoane ar fi cele mai potrivite pentru a reprezenta Uniunea Europeană, având în vedere funcțiile pe care le ocupă. Antonio Costa are responsabilitatea de a reprezenta interesele celor 27 de state membre la nivelul Consiliului European, în timp ce Kaja Kallas coordonează politica externă a Uniunii. Totuși, aceste propuneri nu beneficiază de susținerea unanimă a liderilor europeni, unele state considerând că cei doi ar putea fi respinși de Kremlin din cauza pozițiilor lor ferme în sprijinul Ucrainei.
Premierul eston respinge însă ideea că Europa ar trebui să aleagă un reprezentant acceptat de Vladimir Putin. Kristen Michal consideră că persoana desemnată trebuie să răspundă în fața instituțiilor europene și să apere interesele continentului, nu să fie pe placul liderului rus. Acesta a subliniat că nu ar avea sens ca Europa să fie reprezentată de cineva care ar înclina spre poziția Moscovei, în condițiile în care Rusia este partea adversă în conflict.
La rândul său, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a cerut statelor europene să ia o decizie până la sfârșitul lunii, fără alte amânări. Liderul de la Kiev consideră că Europa trebuie să aibă un reprezentant la masa negocierilor, deoarece rezultatul discuțiilor dintre Ucraina și Rusia va influența direct securitatea întregului continent. Războiul, care durează de peste patru ani, are consecințe importante asupra securității europene, iar absența Uniunii Europene de la negocieri ar putea însemna pierderea unui rol important în stabilirea viitorului regiunii.
Pe lângă Antonio Costa și Kaja Kallas, printre numele vehiculate pentru această poziție se află și președintele Finlandei, Alexander Stubb. Acesta ar avea câteva avantaje importante în eventualele negocieri: are relații directe cu președintele american Donald Trump, cu care joacă ocazional golf, și conduce o țară care are o frontieră foarte lungă cu Rusia. Experiența sa diplomatică și poziția strategică a Finlandei ar putea contribui la consolidarea rolului său în discuțiile privind securitatea europeană.
O altă variantă luată în calcul este premierul norvegian Jonas Gahr Store. Deși Norvegia nu face parte din Uniunea Europeană, acesta ar putea avea un rol în eventualele negocieri, mai ales după ce a participat, alături de Alexander Stubb, la o discuție de aproximativ o oră și jumătate cu președintele rus, la sfârșitul lunii octombrie.
Există și propuneri pentru o reprezentare în format restrâns, prin implicarea Franței, Germaniei și Regatului Unit. Această variantă ar putea permite o coordonare mai rapidă între marile puteri europene, însă ar ridica întrebări cu privire la reprezentarea intereselor tuturor celor 27 de state membre. Diversitatea propunerilor reflectă dificultatea Uniunii Europene de a ajunge la o poziție comună într-un dosar atât de important.
Diviziunile europene au fost evidențiate și de emisarul american Jared Kushner, ginerele președintelui Donald Trump. Acesta a atras atenția asupra dificultății cu care europenii încearcă să ajungă la un acord privind desemnarea unui singur reprezentant. În opinia sa, faptul că Uniunea Europeană ar reuși să aleagă o persoană care să vorbească în numele tuturor statelor membre ar reprezenta deja o realizare majoră, poate chiar mai dificilă decât obținerea acceptului Rusiei pentru participarea Europei la negocieri.