Ipoteze pe marginea unei ipoteze a Maturitatii
Inainte de a trece mai departe, haideti sa facem o observatie decisiva: Romania e condusa, in principal, de generatia 1950-1970.
Aceasta e generatia care face legi, isi impune viziunea politica si culturala, detine capitalul autohton, dispune de banii tarii si mai ales, offf, mai ales (!), educa pe cei ce vin dupa: copii, nepoti, ucenici. Respectiv generatiile de azi si de maine.
Aveti, prea-adesea, senzatia ca traiti intr-o societate fara orizont? Lipseste luminita de la capatul tunelului? Vi se pare ca orice-ati face, nu conteaza?
Semi-tizul meu, Soren Kierkegaard, explica anxietatea ca pe o "ameteala a libertatii" si sugera, ca modalitate de a o combate, efortul constient al individului in sensul exercitiului Responsabilitatii si Alegerii.
Responsabilitate si Alegere. Doua concepte care, operationalizate, dau maturitatea unui individ. Si, prin extensie, a unei societati. Daca romanii sunt dominati, azi, de anxietate, e pentru ca ele lipsesc. Daca ele lipsesc, e pentru ca generatia care are datoria de a le operationaliza nu o face.
Teoria mea e simpla: nu avem batrani maturi. Si ca asta e foarte grav.
Avem batrani greu incercati, fara nevoi superioare, oameni necajiti, obisnuiti sa gandeasca succesul intr-o paradigma competitiva prost inteleasa, non-comunitara, a vecinului caruia ii moare, intru satisfactie personala, capra.
Criza economica mondiala naste, pe aceasta baza nefericita, in Romania, o alta: una interioara, mai profunda, psihotica. Fara speranta, e greu sa avem curaj. Fara curaj, e greu sa fim o natie. Fara sa fim o natie, copiii copiilor nostri vor suferi, acum in vecii-vecilor, de lipsa de identitate.
Nu stiu daca randurile mele vor ajunge sa provoace in inima generatiei 1950-1970 altceva decat ura. Intentia mea e sa-i anunt, prin prezenta, ca desi vad pe toate strazile efectele lipsei lor de Responsabilitate, eu continui sa am o Alegere: ma pregatesc, pentru binele celor ce vin dupa mine, sa fiu un batran cumsecade, cat mai apt pentru a fi un model.
Sper sa mai fie macar 12 ca mine, pentru ca in 2029 sa putem sa evitam criza.
Articol scris de Sorin Tranca
Managing Partner, Creative Director Friends Advertising
Chiar daca se refera prea putin la Advertising.
Chiar daca deranjeaza pe unii.
Teoria expusa este intr-un fel "noua" - este atit de adevarata ca uneori constati ca nu vezi adevarul de linga tine decit daca ti-l spune altul.
Chiar daca e trist.
Greseala asta a existat si pe vremea comunistilor si persista din traditie! Norocul celor valorosi este ca azi au posibilitatea sa plece, dumneata ai curaj sa te prezinti la un concurs pentru un post in Germania, Franta, Olanda, Marea Britanie, sau similare?
Incearca si daca reusesti - vei avea credibilitate cand emiti formulari cu pretentii de nivelul judecatilor de valoare!