Obstacole majore în calea progresului la noile negocieri dintre SUA, Ucraina şi Rusia

În ajunul discuţiilor, preşedintele american Donald Trump a declarat în emisiunea „60 Minutes” de la CBS că este de părere că „suntem foarte aproape de un acord” şi că războiul „se va încheia în curând”.

Cu toate acestea, aşteptările privind un progres semnificativ în urma negocierilor din această săptămână sunt reduse. Steve Gutterman prezintă pentru RFE/RL cinci motive pentru care un asemenea rezultat este puţin probabil.

Unul dintre obstacolele în calea unor progrese substanţiale poate fi rezumat într-un singur cuvânt: Rusia

Afirmaţia că Rusia ar putea pune capăt războiului într-o clipă este, într-o anumită măsură, un adevăr evident, dar este şi corectă. Preşedintele Vladimir Putin a lansat invazia la scară largă în februarie 2022 şi ar putea opri cel puţin luptele dacă ar accepta ceea ce Kievul şi Occidentul au cerut: o încetare a focului care să menţină actualele linii ale frontului.

Însă Putin nu a dat niciun semn că ar fi dispus să facă acest lucru, iar analiştii avertizează că Moscova a folosit negocierile anterioare pentru a câştiga timp şi pentru a menţine vie speranţa unui acord de pace, în timp ce refuză să facă concesii.

„Pentru Occident, negocierile sunt un mijloc de a pune capăt războiului; pentru Putin, ele ar putea fi un mijloc de a-l câştiga”, a scris Sam Greene, profesor la Institutul pentru Rusia de la King’s College London şi autorul unei cărţi despre Putin, într-o postare pe blog din 8 noiembrie.

Factorii de decizie occidentali trebuie să înţeleagă „diferenţa dintre faptul că Putin doreşte negocieri şi faptul că Putin doreşte să negocieze”, a scris el.

Kremlinul susţine că preluarea controlului rusesc asupra întregului Donbas este o condiţie prealabilă pentru orice acord de pace

Prin lansarea invaziei la scară largă, Putin a urmărit să supună Ucraina şi să slăbească Occidentul, iar experţii spun că dorinţa sa de a cuceri teritorii este un obiectiv secundar în raport cu aceste ţinte.

Cu toate acestea, înaintea negocierilor de la Abu Dhabi, unul dintre cele mai mari obstacole în calea progresului este o porţiune de teritoriu din regiunea Doneţk, parte a Donbasului, pe care forţele Moscovei nu au reuşit să o cucerească în urma mai multor ani de lupte extrem de sângeroase.

Kremlinul susţine că preluarea controlului rusesc asupra întregului Donbas este o condiţie prealabilă pentru orice acord de pace, nu un subiect de negociere, şi că îşi va continua eforturile de cucerire prin forţă a teritoriului rămas dacă diplomaţia nu va reuşi să îl aducă sub controlul Moscovei.

Trump a părut să sugereze că un asemenea rezultat este posibil atunci când a declarat pentru CBS că războiul se va încheia cu „o Ucraină cu o configuraţie puţin diferită”, fără să precizeze însă ce parte a ţării ar putea fi nevoită Kievul să cedeze sau dacă se referea la oficializarea controlului Moscovei asupra acestor teritorii, lucru pe care Kievul îl consideră inacceptabil. Rusia controlează în prezent aproximativ 20% din teritoriul Ucrainei, inclusiv Peninsula Crimeea, pe care a ocupat-o în 2014.

Există numeroase motive pentru care Rusia a făcut din cucerirea Donbasului de est, în Ucraina, o prioritate

Unul dintre motive pentru care Rusia a făcut din cucerirea Donbasului de est, în Ucraina, o prioritate este reprezentat de industria grea şi bogăţiile minerale ale regiunii. În ceea ce priveşte Donbasul, preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat, în repetate rânduri, că Rusiei nu trebuie să i se cedeze teritorii pe care forţele Kievului au reuşit să le apere. Nu există niciun semn că această poziţie s-ar fi schimbat.

Un alt motiv care întăreşte hotărârea Kievului este faptul că porţiunea din regiunea Doneţk, aflată încă sub control ucrainean reprezintă o „centură fortificată” de infrastructură defensivă. Renunţarea la acest teritoriu ar face Ucraina mai vulnerabilă în faţa unor viitoare atacuri.

„Un acord amplu şi extraordinar”

Trump încearcă să intermedieze un acord de pace încă de la începutul actualului său mandat, în ianuarie 2025, după ce a afirmat în repetate rânduri că poate pune capăt războiului într-o zi sau două.

În anumite momente, Statele Unite au urmărit obţinerea unei încetări complete a focului ca prim pas, idee respinsă constant de Rusia, care susţine că luptele se pot opri numai după încheierea unui acord de pace cuprinzător.

Pe 5 noiembrie însă, Trump a sugerat o abordare mult mai amplă: un „acord amplu şi extraordinar”, care „va implica mai mult decât Ucraina”.

Ginerele său şi consilierul special Jared Kushner, care reprezintă Statele Unite la Abu Dhabi alături de Steve Witkoff, a explicat această idee într-o postare pe X, în care a vorbit despre „necesitatea unei arhitecturi mai ample de securitate europeană, care să contribuie la crearea condiţiilor pentru o pace durabilă”.

Kushner a dat asigurări că orice noi aranjamente „trebuie să respecte pe deplin suveranitatea, integritatea teritorială şi dreptul fiecărei naţiuni de a lua decizii în mod independent”.

„Fiecare ţară îşi va păstra autoritatea asupra propriei securităţi şi asupra alianţelor sale, iar nicio ţară nu va avea drept de veto asupra alegerilor suverane ale altei ţări”.

Într-o nouă postare pe X, din 9 noiembrie, Kushner a declarat că, înaintea negocierilor trilaterale, el şi Witkoff se vor „întâlni cu partenerii noştri din Ucraina, UE, NATO, Germania, Franţa, Regatul Unit şi Italia pentru a continua consultările şi coordonarea strânsă pe care le-am desfăşurat în privinţa securităţii europene şi a viitorului Ucrainei după război”.

El a scris că „obţinerea unei soluţionări cuprinzătoare şi durabile va necesita, de asemenea, un dialog direct între Rusia şi partenerii noştri europeni privind aranjamentele mai ample de securitate care îi afectează”.

Declaraţiile lui Trump şi Kushner au provocat însă îngrijorare la Kiev şi în alte capitale, în parte deoarece unele dintre formulări au reluat solicitări mai vechi ale Kremlinului ca Rusia să aibă un cuvânt greu de spus în arhitectura de securitate europeană, la decenii după retragerea Uniunii Sovietice din Europa de Est şi prăbuşirea URSS.

Acest lucru a stârnit temeri că Europa – care nu va participa direct la negocierile trilaterale – ar putea fi exclusă din discuţiile privind propriul său viitor.

„Avem deja o arhitectură de securitate europeană în vigoare”, a declarat şefa diplomaţiei UE, Kaja Kallas, în faţa jurnaliştilor, pe 6 noiembrie, adăugând că „orice acord, pentru a putea fi pus în aplicare, va necesita participarea Uniunii Europene”.

Pe 9 noiembrie, Kallas a declarat că Rusia „bombardează civili” şi „pretinde că negociază”, adăugând că „nu am văzut nicio dovadă de bunăvoinţă din partea Rusiei”.

În orice caz, Ucraina şi UE vor privi cu rezerve orice discuţii care riscă să excludă Europa sau să treacă direct la negocieri privind chestiuni mai ample, înainte de rezolvarea unor obiective pe care le consideră mai urgente, precum încetarea luptelor şi garantarea securităţii Ucrainei.

În plus, încercarea de a ajunge la un acord care să acopere întregul continent ar putea îngreuna obţinerea unor progrese concrete, chiar şi în paşi mai mici, către pace.

Ajungerea la o înţelegere ar presupune însă ca una dintre părţi să cedeze

Negocierile au loc la o săptămână după ce alegătorii americani i-au administrat partidului lui Trump o înfrângere majoră la alegerile de la jumătatea mandatului prezidenţial, în urma cărora democraţii au preluat controlul atât asupra Senatului, cât şi asupra Camerei Reprezentanţilor, de la republicani.

Noul Congres nu îşi va începe însă activitatea decât pe 3 ianuarie, ceea ce lasă la dispoziţia Casei Albe o perioadă de câteva săptămâni în care aceasta ar putea dori să încheie un acord.

Ajungerea la o înţelegere ar presupune însă ca una dintre părţi să cedeze. Trump a sugerat ce ar putea însemna acest lucru, din perspectiva sa, afirmând că Ucraina va trebui să cedeze teritorii.

Capacitatea SUA de a exercita presiuni asupra Kievului pentru a accepta concesii majore este limitată

Schimbarea iminentă de la Washington, precum şi succesele obţinute pe câmpul de luptă şi în campania de atacuri asupra infrastructurii energetice şi militare ruseşti ar putea constitui motive pentru Ucraina să reziste în ceea ce ar putea fi cea mai grea iarnă de până acum.

Între timp, este puţin probabil ca Rusia să se confrunte, în perioada imediat următoare, cu presiuni suplimentare majore. Analiştii spun că Moscova va continua, probabil, atacurile neîntrerupte asupra centralelor electrice şi a altor infrastructuri esenţiale din Ucraina, precum şi loviturile care provoacă moartea civililor, pe parcursul iernii, în speranţa că va determina Kievul să accepte compromisuri în 2027.

„Cu siguranţă, nu cred că vom avea pace înainte de primăvară”, a declarat Mark Galeotti, analist şi autor stabilit în Marea Britanie, în podcastul său de la sfârşitul lunii trecute. „Dacă nu din alt motiv, Putin se va gândi: «Hai să-i mai supunem pe ucraineni unei ierni de bombardamente»”.

Greene a scris pe blogul său că Rusia va miza pe provocarea unei ierni „catastrofale” pentru ucraineni şi va spera că alegerile de primăvara viitoare din Franţa şi Germania vor slăbi sprijinul european pentru Kiev.

Până în mai sau iunie, „Moscova va considera, probabil, că poziţia sa a ajuns la un nivel maxim şi va încerca să-şi consolideze câştigurile”, a scris el, adăugând că, în ceea ce priveşte negocierile din această săptămână, „presupunerea mea de bază (…) este că Abu Dhabi nu va produce niciun rezultat substanţial”.

Pentru a găsi indicii că Rusia nu este pregătită să facă concesii, este suficient să analizăm declaraţiile lui Putin şi ale altor oficiali ruşi, care confirmă această poziţie.

Un alt posibil indiciu este însă faptul că delegaţia Moscovei la negocieri este condusă de Vladimir Medinski, consilier al Kremlinului, istoric şi fost ministru al Culturii, care a contribuit la conturarea opiniilor lui Putin despre Ucraina.

Preşedintele rus a afirmat, în repetate rânduri, că Ucraina nu are dreptul la suveranitate deplină

Medinski, care a preluat şi a reluat poziţiile revizioniste ale lui Putin cu privire la istoria Ucrainei şi la alte subiecte, este considerat, potrivit relatărilor din presă, unul dintre principalii autori ai unui articol din iulie 2021 care, cel puţin privit retrospectiv, a dezvăluit clar intenţiile lui Putin faţă de Ucraina cu şapte luni înaintea invaziei la scară largă.

Medinski a condus delegaţia Moscovei la unele dintre rundele anterioare de negocieri cu Ucraina din ultimii doi ani, inclusiv la cea mai recentă reuniune trilaterală, desfăşurată la Geneva în februarie.

La Kiev şi în Occident, Medinski a fost perceput drept un canal prin care Rusia îşi repeta revendicările, manifestând puţină flexibilitate în cadrul unor discuţii care s-au încheiat fără progrese în direcţia păcii.

„Dacă vrei negocieri serioase, trimiţi oameni serioşi”, a declarat pentru RFE/RL, în 2025, Boris Bondarev, fost diplomat rus care a demisionat în semn de protest faţă de invazia Ucrainei şi trăieşte în străinătate. „Medinski? Face parte dintr-o echipă de amatori, de categoria a doua sau a treia, şi nu trebuie luat în serios.”