Cum se pierde o casa de 50.000 de euro din cauza unui credit de 1.200 de euro

S-a spus despre bancile romanesti ca sunt mai ferite de criza decat institutiile de pe pietele dezvoltate pentru ca nu au acordat credite subprime, termen care, in varianta americana, inseamna „fara acoperire in garantii”. Cu toate acestea, pentru a castiga cota de piata in perioada de avant a creditarii, bancile locale au facut si ele rabat de la reguli, si au acordat credite fara acoperire.

Ce este insa un credit subprime in varianta romaneasca? Debitorul din exemplul citat a contractat in iulie 2007 un credit de nevoi personale fara garantii reale, de 4.900 de lei (circa 1.200 euro), venitul sau lunar fiind de numai 500 de lei.

Rata lunara a clientului a fost stabilita la 100 de lei, imprumutul fiind acordat pe 5 ani. Clientul nu si-a putut achita prima rata a creditului, dar a reusit ca in a doua luna de rambursare sa achite dublul ratei, respectiv 200 de lei, dupa care nu a mai achitat nicio rata.

Mai mult cu aproape 70% bani pe cardurile Revolut, este record!

Valoarea transferurilor de bani realizate din străinătate spre România, pe carduri Revolut, a depăşit în primul trimestru 570 milioane euro, în creştere cu 68% faţă…

Bitcoin încă atrage pasionaţii de îmbogăţiri rapide. Cea mai cunoscută criptomonedă a revenit pe creştere, la aproape 65.000 de dolari

Bitcoin a înregistrat miercuri cea mai bună zi a sa din martie, după inflaţia sub aşteptări din SUA, în aprilie. Pe de altă parte, un…

In luna noiembrie, clientul nu a mai putut merge la serviciu din cauza unei probleme de sanatate, iar din decembrie a fost disponibilizat si trimis in somaj.

Tot in luna noiembrie, la 3 luni dupa achitarea ultimei rate, si fara sa fi primit vreo propunere de rescandentare, clientul a primit o instiintare din partea bancii ca debitul sau a fost transferat unei firme de recuperare creante.

Firma l-a anuntat pe debitor ca nu mai este posibila plata esalonata a datoriei, aceasta trebuind rambursata intr-o singura transa.

Urmatorul pas, se mentioneaza in scrisoarea firmei de recuperare, este ca debitorul va fi trimis in judecata si se va incerca recuperarea debitului prin poprirea salariului (care in momentul de fata nu exista, debitorul fiind in somaj – n.r.) si scoaterea la vanzare a locuintei – un apartament de 2 camere confort unu in Drumul Taberei, evaluat in prezent la aproximativ 50.000 de euro.

O alta problema pentru datornici este insa faptul ca piata locuintelor scoase la vanzare pentru neplata datoriilor presupune, de regula, preturi sub-evaluate.

Ce reguli a incalcat banca?

De ce este imprumutul de 4.900 de lei prezentat mai sus un credit subprime si cum a fost posibila acordarea sa? A fost acordat unei persoane care, potrivit chiar criteriilor de eligibilitate stabilite de banca, nu avea cum sa isi permita plata unei rate lunare de 100 de lei.

Cum a fost totusi posibil ca imprumutul sa fie acordat? Bancile au apelat la un artificiu, trecand cu vederea diferenta care exista intre doi dintre termenii care intervin in criteriile de eligibilitate, si anume aceea dintre venitul net si venitul net eligibil al solicitantului. Mai precis, desi e vorba de doi termeni cu semnificatii diferite, bancile au preferat sa „confunde” cei doi termeni.

Venitul net este suma pe care o persoana o are la dispozitie in decurs de o luna pentru cheltuieli (salariu, comisioane, chirii etc.). Venitul eligibil, adica acela pe care banca ar trebui sa il ia in calcul la acordarea unui credit, este calculat pornind de la venitul net, din care se scad cheltuielile pentru facturile de utilitati ale solicitantului de credit. Potrivit normelor bancare, rata aferenta creditului va fi calculata ca o anumita pondere (grad maxim de indatorare) din acest venit eligibil.

Or, in cazul exemplului prezentat, suma cheltuielilor depaseste cu mult valoarea 500 de lei, daca se iau in calcul valoarea intretinerii unui apartament de 2 camere (proprietate a debitorului), care pe timp de iarna este de circa 300 de lei, cheltuielile cu energia electrica si telefonul, precum si cele cu hrana. Prin urmare, conform normelor de creditare ale bancii, debitorului in cauza ar fi trebuit sa ii fie refuzata orice forma de imprumut, nefiind eligibil.

Inflexibilitatea duce la blocaje

Un alt caz de debit nerecuperat care poate conduce la pierderea unor proprietati imobiliare, ca urmare a neglijentei debitorului, dar si din cauza inflexibilitatii bancii, il are ca personaj principal pe un intreprinzator din Bucuresti.

Acesta a inchiriat un teren de pasunat in judetul Sibiu, urmand sa isi acopere costurile printr-o subventie de stat in valoare de circa 20.000 de euro.

Din cauza unor diferente de masuratoare a suprafetei terenului, subventia nu a mai fost acordata de stat, iar intreprinzatorul, ajuns la tribunal cu acest caz, nu si-a mai putut achita ratele pentru liniile de credit contractate de la banci, conform calendarului de rambursare.

Atunci cand clientul a cerut cresterea intervalului de rambursare, de la 1 la 3 luni, pentru a se corela cu intervalul la care firma sa avea incasari, solicitarea nu a fost acceptata de banca, pe motivul ca aceasta posibilitate nu exista in politica de creditare a institutiei. Pe de alta parte, aceeasi banca are prevazuta in regulament posibilitatea de rescadentare a imprumuturilor in cazul in care debitorii devin someri.

Lipsit de subventie si fara posibilitatea de a isi plati creditele potrivit unui calendar adaptat situatiei sale, debitorul se afla in prezent in situatia de a pierde cele doua case cu care a garantat creditele, locuinta personala din Bucuresti si cea a parintilor, dintr-un oras de provincie.

„Primul pas pe care o banca il poate face atunci cand se confrunta cu credite nerambursate este restructurarea acestora, care implica oferirea de conditii mai avantajoase de plata a debitorilor care se confrunta cu dificultati”, a declarat, anterior, Ionel Blanculescu, fostul sef al Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Bancare (AVAB).

Cazurile prezentate mai sus nu reprezinta de altfel exemple singulare. Functionand dupa reguli de creditare similare, mai multe banci lasau, in perioada de avant a creditarii, mana libera ofiterilor de credit pentru a oferi imprumuturi, chiar in conditiile in care sumele care ramaneau debitorului dupa plata ratei lunare erau insuficiente pentru asigurarea traiului zilnic.

Aceasta politica de creditare, corelata cu o reactie a bancilor nu intotdeauna suficient de prompta la varietatea cazurilor de neplata, s-a reflectat in timp in cresterea creditelor nerambursate in portofoliul bancilor.

La finele primului trimestru, ponderea creditelor incadrate in categoriile „Restante” si „Indoielnice” din total credite era de 0,66%, nivel aproape dublu fata de cel de la sfarsitul lui 2008, cand acest procent era de 0,35%, potrivit datelor oferite de banca centrala.