- 
English
 - 
en
Romanian
 - 
ro
Media & Advertising

Seful de creatie al Mercury 360: \”Sunt multi frustrati in publicitatea romaneasca\”

17 Aug, 00:01 • andra.gheorghe
Creativii sunt o specie ciudata. Orgoliul le este, in egala masura, sursa de idei geniale, si cale spre prapastie. Feriti de catre colegii de la client-service de of-urile si blestemele clientilor, treaba lor este sa produca idei originale si eficiente. Frustrarile apar pe nesimtite, dupa primii ani de "idealism feroce". De aici, pana la "clientul ala nu stie ce vrea", si "sunt prea prost platit pentru ce livrez", este doar un pas. Mai multe despre orgoliile, frustarile si "mercenarii" din creatie, aflati de la Liviu Turcanu, proaspat-numit director de creatie al agentiei Mercury360.
Seful de creatie al Mercury 360: \Sunt multi frustrati in publicitatea romaneasca\

Turcanu are ani buni in publicitatea romaneasca, a vazut industria urcand si coborand, si a incercat sa ii invete si pe altii sa-si foloseasca orgoliul in beneficiul lor.

„Orgoliul este un lucru bun in creatie. Pentru client service e greu sa fii orgolios, chiar distructiv la nivel de business. Insa pentru un creativ, daca nu ai orgoliu, nu tii la o idee si nu lupti pentru ea, nu te impui ca atare, degeaba o mai ai”, spune Turcanu, cu un zambet in coltul gurii.

A luat contact cu publicitatea cand aceasta aproape ca nu exista in Romania. Era student la design si sculptura in Bucuresti, cand si-a propus sa devina „creativ”.

„Pe vremea aia erau foarte putine joburi in publicitate. Ambitia noastra de studenti era sa ajungem la D’Arcy. Era visul etern al reusitei. Acolo se facea publicitate adevarata. Altfel, erau foarte putine posibilitati. Daca vroiai sa faci design, te trezeai ca mergi la interviu pentru un job de decorator de pompe funebre, sau la aranjat draperii intr-un magazin din Otopeni, construit intr-o groapa de gunoi”, rade acum directorul de creatie de la Mercury.

Vremurile erau foarte vitrege, continua acesta. „Cei care s-au angajat din prima la o agentie adevarata au avut un noroc incredibil”.
[quote]Daca vroiai sa faci design, te trezeai ca mergi la interviu pentru un job de decorator de pompe funebre[/quote]
„Cred ca se duceau la biserica saptamanal, cu acatiste. Eu unul, am avut un parcurs destul de anevoios pana mi-am atins obiectivul de a lucra intr-o agentie adevarata”.

Ce-ti trebuie ca sa razbati in lumea capricioasa a creatiei? „In primul rand pasiune pentru publicitate. Nu este un cliseu. Sa-ti traiesti idealul profesional si sa iti incarci si egoul de bucurie in fiecare zi”, spune Turcanu. Macar la inceputuri.

„In primii ani esti de un idealism feroce, care merita exploatat atat din punctul de vedere al individului cat si al angajatorului. Frustarile apar mult mai tarziu”, adauga acesta. „Si sunt destul de multi frustrati in publicitatea romaneasca”.

„Acum, cu criza, frustrarile sunt si mai evidente. Foarte multi isi exprima dorinte nefondate, de genul ‘bai, clientul ala nu stie ce vrea, lasa ca ii explic eu’, chit ca acel client are niste explicatii foarte logice pentru deciziile pe care le ia. Replica imediat urmatoare este ‘lasa, ma duc eu si-l iau de gat si ii explic care e treaba'”, afirma creativul.

Frustrarile, alimentate de criza, au transformat multi creativi buni in mercenari.

„Cand incepi meseria asta, nu-ti prea pui problema daca este rentabila sau nu. Nu pornesti la drum fixat sa ajungi la un yacht, BMW si o vila in Primaverii. In publicitate, castigurile financiare sunt direct proportionale cu performanta creativa”, spune Turcanu.

Acum, si sub influenta recesiunii, au aparut nemultumitii, cu atitudine de mercenar, care considera ca „remuneratia mea este prea mica in raport cu ce fac”.
[quote]Cand incepi meseria asta, nu pornesti la drum fixat sa ajungi la un yacht, BMW si o vila in Primaverii[/quote]
„Se cred niste genii neintelese care merita mult mai mult. Si acumuleaza frustari pana ajungem sa ii vedem freelanceri prin publicitate sau agenti independenti in comunicare. Nu prea sunt genul de oameni care ajung sa faca istorie in publicitate. Obiectivele lor nu sunt unele reale, in acord cu ce se intampla in industria asta. Au o atitudine de mercenar, vin, iau banii si pleaca. Nu ii intereseaza eficienta comunicarii, sa faca ceva in profesia asta, cu adevarat”.

Dar asta, este deja, o frustrare personala pentru Turcanu, pe care o recunoste zambind.

„Mi-am dorit, la nivel strict profesional, fata de anumiti oameni cu care am avut sansa sau nesansa sa interferez in aceasta industrie, alt drum. Sunt oameni pe care am vrut sa ii formez cumva, crezand sincer ca era mai bine in raport cu ce vroiau ei sa devina. Au luat-o efectiv pe alte carari, manati de scopuri pur financiare, mercantile”.