Curtea Constituțională a României a respins recent sesizarea de neconstituționalitate formulată de președintele Nicușor Dan împotriva legii care permite continuarea unor proiecte hidroenergetice începute în trecut și aflate în prezent în interiorul unor arii naturale protejate. Decizia deschide calea pentru reluarea lucrărilor la proiecte care au fost blocate ani de zile din cauza restricțiilor de mediu, unul dintre cele mai cunoscute cazuri fiind hidrocentrala de la Răstolița, începută încă din 1989, potrivit Agerpres.
Te-ar mai putea interesa și: SANITAS boicotează discuțiile pe legea salarizării și amenință cu atac la CCR: „60% dintre angajații din sănătate ar pierde bani”
Președintele Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță, consideră că efectele legii nu trebuie analizate exclusiv din perspectiva producerii de energie electrică. În opinia sa, aceste proiecte au, înainte de toate, un rol hidrotehnic, prin contribuția pe care o pot avea la gestionarea apei, reducerea efectelor viiturilor și diminuarea riscului de inundații.
Chisăliță susține că amenajările hidrotehnice pot contribui la reducerea numărului de victime și a pagubelor provocate de fenomenele hidrologice extreme. El argumentează că acumulările de apă și infrastructura asociată acestor proiecte pot permite un control mai bun al debitelor în perioadele cu precipitații abundente și pot reduce riscul ca viiturile să provoace distrugeri importante.
Potrivit acestuia, proiectele hidroenergetice începute în trecut ar trebui privite mai ales prin prisma securității hidrologice și a managementului resurselor de apă, nu doar prin capacitatea lor de a produce electricitate. Chisăliță afirmă că, în dezbaterea publică, accentul a fost pus în mod excesiv pe componenta energetică, deși în cazul acestor amenajări beneficiile pentru populație ar fi mai largi.
Un prim avantaj identificat de specialist este reducerea riscului de inundații. În condițiile în care perioadele cu precipitații abundente și viituri pot deveni tot mai frecvente, existența unor amenajări hidrotehnice ar putea permite gestionarea mai eficientă a cantităților mari de apă. În acest scenariu, susține Chisăliță, ar putea fi reduse atât numărul de victime, cât și numărul locuințelor și al altor construcții afectate.
Un al doilea beneficiu important este legat de asigurarea resurselor de apă. Amenajările hidrotehnice pot contribui la stocarea și gestionarea apei, ceea ce ar putea deveni tot mai important în perioadele caracterizate de secetă sau de disponibilitate redusă a resurselor de apă. Apa acumulată poate fi utilizată pentru mai multe categorii de necesități, de la consumul populației până la activități industriale și agricole.
Dumitru Chisăliță atrage astfel atenția că proiectele respective nu ar trebui privite exclusiv ca niște investiții în producția de energie electrică. În perspectiva sa, hidroenergia reprezintă doar una dintre funcțiile acestor amenajări și, din punctul său de vedere, nu este cea mai importantă.
Specialistul critică ceea ce consideră a fi o abordare prea îngustă a dezbaterii publice. El afirmă că discuția despre hidrocentrale este dusă în principal în zona energiei, în timp ce rolul hidrotehnic al investițiilor este trecut în plan secund. În opinia sa, adevărata miză este capacitatea României de a-și gestiona mai bine resursele de apă și de a se proteja împotriva fenomenelor extreme.
În același timp, Chisăliță estimează că beneficiile energetice ale finalizării acestor proiecte nu trebuie ignorate, chiar dacă le consideră secundare. Într-un scenariu optimist, el apreciază că producția suplimentară de energie hidro ar putea contribui la reducerea importurilor de energie cu aproximativ 18%. Procentul este însă prezentat ca o estimare într-un caz favorabil, nu ca un rezultat garantat al aplicării legii.
Legea contestată la Curtea Constituțională are ca obiectiv permiterea continuării unor proiecte hidroenergetice începute cu mulți ani în urmă, dar care au rămas neterminate după apariția unor noi condiții și restricții de mediu. În centrul controversei se află situația unor investiții care au fost începute înainte ca anumite zone să primească statut de arie protejată sau înainte ca legislația de mediu să impună condiții suplimentare.
Unul dintre cele mai importante proiecte vizate este hidrocentrala Răstolița, ale cărei lucrări au început în 1989. Proiectul a rămas neterminat timp de decenii și a devenit un exemplu al conflictului dintre necesitatea dezvoltării infrastructurii energetice și obligațiile privind protejarea mediului.
Pe de o parte, susținătorii continuării lucrărilor consideră că România nu își poate permite să abandoneze investiții începute cu zeci de ani în urmă și care ar putea avea un rol important pentru infrastructura energetică și hidrotehnică. Pe de altă parte, criticii acestor proiecte atrag atenția asupra impactului pe care amenajările îl pot avea asupra ecosistemelor și asupra ariilor naturale protejate.
Decizia Curții Constituționale reprezintă, prin urmare, un moment important în această dispută. Prin respingerea sesizării de neconstituționalitate, legea poate merge mai departe spre aplicare, deschizând posibilitatea continuării lucrărilor la proiectele vizate.
Inițiatorul legii, senatorul Daniel Zamfir, a anunțat că actul normativ urmează să intre în vigoare în această săptămână. El a precizat că proiectul legislativ a fost inițiat încă din 2022 și a fost conceput pentru a permite continuarea hidrocentralelor începute în trecut și rămase nefinalizate din cauza noilor condiții de mediu.