Lipsa unor politici fiscale pe termen lung risca sa inrautateasca criza datoriilor suverane

Studiile KPMG cu
privire la politicile fiscale a 19 dintre economiile din G20 arata ca
nivelul datoriilor publice se afla deja la limita cu mult inainte de
aparitia crizei financiare globale, iar impactul imbatranirii
populatiei si a unei economii mondiale interconectate necesita
politici pe termen lung pentru a preveni inrautatirea conditiilor de
indatorare.

“Chiar daca
[b]Romania are un avantaj[/b] in ceea ce priveste pozitionarea fata
de criza datoriilor suverane, in sensul ca acesta se situeaza sub
pragul de 60% stabilit in Tratatul de la Maastricht, totusi nevoia de
a avea o strategie fiscala clara construita pe termen mediu si lung
devine din ce in ce mai necesara avand in
vedere contextul global”, a afirmat Serban Toader, senior partner
al KPMG Romania.

“Directiile
principale ale acestei strategii ar trebui sa fie sustinute de
predictibilitatea si stabilitatea cadrului legislativ fiscal pentru a
spori increderea mediului de afaceri in a considera Romania o
jurisdictie favorabila investitiilor si dezvoltarii activitatii pe
termen mediu si lung”, a adaugat Ramona Jurubita,
partener, asistenta fiscala, KPMG Romania.

Raportul constata ca acele tari care
aveau nivele ridicate ale datoriei brute inainte de inceperea crizei
– mai mare de 60% din produsul intern brut (PIB) – au fost cele care
au avut capacitatea limitata de a raspunde in mod adecvat la aceasta
problema si care se confrunta si acum cu un proces mai dificil si mai
lung pentru a ajunge iar la stabilitate fiscala.

”Studiile noastre
sugereaza ca, in cele mai multe cazuri, gandirea pe termen scurt si
oportunitatile politice tind sa devanseze consideratiile cu privire
la sustenabilitatea fiscala pe termen lung”, a declarat John
Herhalt, KPMG’s global head of government
and infrastructure, precum si partener in
firma canadiana.

„Singura
modalitate de a redresa cu adevarat criza datoriilor suverane este ca
[b]guvernele sa se angajeze in aplicarea unei politici fiscale
sustenabile[/b] de-a lungul ciclului politic, o strategie pe care asa
numitul Pact Bugetar in zona euro intentioneaza sa il creeze”, a
adaugat el.
 
In timp ce studiile indica faptul ca
aceste probleme adanc inradacinate nu vor disparea probabil prea
curand, se constata de asemenea ca perspectiva de crestere economica
mondiala lenta din viitorul apropiat, cumulata cu cresterea
costurilor create de imbatranirea populatiei pentru multe guverne, va
avea un impact asupra tintelor sustenabilitatii fiscale. Acest lucru,
la randul sau, va spori nevoia de actiuni sustenabile fiscal (cum ar
fi gestionarea bugetului intr-o maniera prudenta si restabilirea
bilantului) in urmatorii 40 de ani.

Conform raportului, [b]cea mai mare
povara a datoriei guvernamentale o au tarile dezvoltate[/b], chiar
daca atat economiile dezvoltate, cat si cele in curs de dezvoltare
contribuie cu aproximativ acelasi procent la PIB-ul mondial
 
Pana in 2015, primele sapte tari
dezvoltate incluse in acest studiu (Canada, Franta, Germania, Italia,
Japonia, Marea Britanie si SUA) vor realiza pana la 86,5% din totalul
datoriilor sectorului administratiei publice (AP) acumulate de cele
19 tari, in timp ce cele opt tari in curs de dezvoltare (Argentina,
Brazilia, China, India, Indonezia, Mexic, Africa de Sud si Turcia),
vor detine doar 11,6%.

”Aceasta
constatare este deosebit de importanta avand in vedere
interconectarea tot mai mare a economiei globale”, a declarat
Nick Baker, global head of KPMG?s Finance & Treasury practice.

„Perspectivele
de crestere lenta in orice parte sesizabila a economiei mondiale va
duce inevitabil la provocari fiscale in alte jurisdictii, facand
nivelul datoriei guvernamentale al lumii dezvoltate deosebit de
ingrijorator pentru perspectivele acestor economii in curs de
dezvoltare”, a adaugat acesta.

Herhalt, Baker si alti autori ai
raportului sugereaza un cadru complex pentru sustenabilitate fiscala,
construit pe un set de elemente de baza, inclusiv:

-politici fiscale
echilibrate care sa guverneze pentru binele comun al ambelor
generatii actuale si viitoare;
-obiective clar
definite si masuratori pentru a monitoriza progresul sustenabilitatii
fiscale;
-abordarea
sustenabilitatii fiscale nu doar pe parcursul ciclului bugetar (1-5
ani), precum si pe parcursul ciclului economic (6 + ani) si ciclul
dintre generatii (10 + ani);
 -mecanisme si
obiective institutionale, care vor sustine politica pe intregul ciclu
politic;
-coordonarea
sistemelor de reglementare si a cadrelor institutionale ale
sistemului financial, a politicilor si practicilor fiscale.

„In cele din urma,
sustenabilitatea fiscala a finantelor publice atat pentru economiile
dezvoltate, cat si pentru cele in curs de dezvoltare, depind de
gestionarea unei combinatii de circumstante economice globale;
nivelurile datoriei suverane; potentialul de crestere globala mai
lent, precum si impactul imbatranirii populatiei asupra finantelor
publice”, a spus Baker.

„Nu este vorba de dimensiunea
cheltuielilor guvernamentale in sine, si nici despre gradul de
bunastare sociala sau nivelul cheltuielilor pe care o natiune doreste
sa le adopte – ci sa se asigure ca viziunile pe termen scurt si
oportunitatile politice nu pun in pericol viabilitatea fiscala a unei
natiuni pe termen lung”, a conpletat el.

KPMG a analizat structura politicilor
fiscale a 19 tari din cadrul grupului G20 pe parcursul ciclurilor
bugetare, economice si intergenerationale. Raportul ofera o
perspectiva comparativa, la nivel de tara, pentru a evidentia cateva
dintre elementele fiscale existente comparativ cu perspectivele
oferite de statisticile guvernamentale ale fiecarei tari. Raportul se
concentreaza in special pe sectorul administratiei publice (AP)
pentru a permite aplicarea unei viziuni asupra unei ”entitatii”,
mai degraba decat una macroeconomica.