Cretu, OTP Bank: In loc sa lichidam noi, e mai bine ca datornicul sa vanda singur casa

DailyBusiness.ro :

Cum a fost evolutia creditarii la noua luni, raportat la ce a fost anul trecut?
Gabriel Cretu : Criza financiara a inceput in Romania la finele lui septembrie – inceputul lui octombrie 2008. Luand in calcul ca evolutia creditarii din 2009 s-a produs pe un fundal de criza, orice comparatie iese din standardele obisnuite. Creditarea a suferit blocaje si poate doar daca vom compara perioada octombrie – noiembrie 2009 cu cea similara de anul trecut cifrele nu vor mai arata asa de dramatic.

Cred ca in primele noua luni, creditele noi acordate au fost la nivelul a 10-20% din ceea ce am acordat anul trecut. Din punct de vedere al soldului evolutia e insa constanta, in conditiile in care ceea ce se ramburseaza este relativ similar cu creditele noi acordate.
Pe partea de depozite situatia este stabila. Exista chiar mici cresteri in raport cu anul anterior.

DB : Ce tip de credite s-au vandut mai bine?
GC : Cele de nevoi personale cu ipoteca, pentru ca ofera o libertate mare cumparatorului in privinta achizitiei. Noi ne bazam si pe produsele bancare nelegate de credite, cum ar fi cardul de salarii si internet bankingul, pentru ca Romania se educa in mod automat din punct de vedere bancar si toata lumea incepe sa aiba nevoie de un cont curent sau alte produse bancare. Gradul de bancarizare al populatiei creste si produsele vandute incep sa se diversifice.

DB : Unii specialisti sunt de parere ca recent imprumuturile au prins viteza.
GC : Exista doar o crestere insesizabila la nivelul cererii de credite. Adevarul este ca in continuare asteptam o revenire a creditarii, dar ea nu s-a produs. Probabil ca cererea slaba este si un rezultat al turbulentelor din mediul economic si politic actual.

Cred ca unul din principalele motive pentru care creditarea s-a oprit este ca populatia a devenit mult mai precauta. Inainte de a lua un credit romanii au inceput sa isi puna mai multe intrebari in legatura cu capacitatea viitoare de a il rambursa, mai ales cand e vorba de credite pe termen lung, de 10-15 ani.

In trecut cred ca am avut cu totii un comportament inconstient, care acum a suferit o corectie. Ca sa ne revenim din corectie si sa trecem la un comportament normal, in folosirea produselor de creditare, cred ca mai trebuie timp.

DB : Cam cat timp?
GC : Probabil ca in luna mai anul viitor socul va fi trecut deja, iar economic Romania se va inscrie si ea pe un trend crescator. Impartasesc ideea ca ne vom reveni la 6 luni dupa America, care pare a da semne ca a inceput sa iasa din recesiune. Asteptarile cele mai optimiste sunt ca in mai anul viitor sa vedem un comportament normal in randul consumatorilor, atat persoane fizice cat si juridice, in special IMM-uri.

In momentul de fata am observat ca intreprinzatorilor le lipseste curajul de a se apuca de o afacere, pentru ca deja au simtit ce inseamna o corectie puternica, si atunci sa iei un credit pentru un business, pe care eventual sa il girezi cu casa personala, devine un act de curaj. Probabil ca acest curaj va aparea in al doilea trimestru al anului viitor.

DB : OTP s-a confruntat cu oarecare probleme inainte de criza, legate de un volum destul de mare al creditelor neperformante, dar ulterior banca a reusit sa se replieze. Anul trecut a fost chiar primul profitabil pe piata locala. V-a ajutat aceasta experienta antecriza pentru a fi mai intariti, atunci cand au aparut greutatile la nivelul pietei?
GC : Cred ca ceea ce ne-a ajutat foarte mult a fost franarea extinderii, inca din 2007, cand ne-am dat seama ca trebuie sa ne stabilizam. Avem 106 sucursale, am mai deschis anul acesta una, iar anul viitor vom mai deschide cateva, 2 sau 3. Criza ne-a prins intr-un moment bun, in sensul ca noi deja aveam stabilit planul de consolidare.

DB : Cum este acum nivelul creditelor neperformante, respectiv al restantelor mai mari de 90 de zile?
GC : Cred ca nivelul restantelor de peste 90 de zile este de circa 4-5% din sold.
Avem alt tip de restante fata de situatia de dinainte de criza. Din pacate, in 2009, am vazut pentru prima oara in Romania, ca fenomen de masa, clienti care nu mai puteau sa isi plateasca ratele. Cazuri de neplata existau si inainte, dar era un fenomen infractional. Lumea lua credite de nevoi personale, fara garantie, pe care apoi nu le mai plateau. Luau de la 5-6 banci un credite in valoare totala de circa 50.000 de euro.

Noi nu am fost pregatiti, ca tara, ca infrastructura, pentru preintampinarea acestor fenomene. Nu stiam, la momentul respectiv, cine pe unde are credite. Exista un delay de circa o luna la introducerea evidentelor in sistem. Asadar, trecea o perioada pana aflai ca dadusei credit unei persoane supraindatorate si care nu are cum sa plateasca. In opinia mea, creditele personale negarantate nu trebuiau lansate in Romania – am declarat acest lucru si anterior.

Acum am cunoscut ceea ce se cheama falimentul personal, oameni care nu isi mai puteau permite sa plateasca ratele. Pentru acesti oameni am gasit solutii. Am incercat sa oferim perioade de gratie, sa vedem care e suma pe care si-o permit, asa incat sa ajungem la un interes comun, acela de a pastra clientul valid pentru a isi putea achita creditul.

DB : In materie de restante, credeti ca ati vazut ce a fost mai rau?
GC : Deja ne confruntam cu un al doilea val de restantieri. E vorba de oameni care timp de 2 ani si-au achitat foarte bine creditele, ceea ce inseamna ca au supravietuit si unui an de criza, iar acum nu mai platesc. In niciun caz nu ii putem suspecta de rea credinta.

DB : Cand am putea vedea la apogeu acest al doilea val de restantieri?
GC : Cred ca pana in februarie.

DB : Pe ce tip de credite sunt cele mai mari probleme la plata?
GC :Volumul restantelor de pe creditele de consum si ipotecare este egal.

DB : Ce credeti despre legea falimentului personal?
GC : Cred ca Romania este putin dereglementata din acest punct de vedere, iar lumea nu trateaza cu raspundere obligatiile pe care le-a contractat: facturi, credite. Toate lucrurile acestea trebuie reglementate pentru ca ele starnesc o reactie in lant, iar „sportul” acesta ar trebui oprit de reglementari. O lege a falimentului personal ar presupune ca toti care au ceva de recuperat se inscriu la masa credala.

DB : Au existat executii silite sau persoane care sa va ramburseze bunul pus ca garantie pentru credit? Cum procedati daca valoarea garantiei nu o mai acopera pe cea a creditului?
GC : N-am avut clienti care sa ne dea cheile la apartament, de exemplu. E mult mai in avantajul lor sa isi vanda casa si sa ia o diferenta, daca ea exista.

Avem si executari silite, dar nu ne grabim cu ele pentru ca starnesc o reactie in lant pe care nu si-o doreste nimeni. Avem clienti care au luat credite pentru un teren si au incercat sa ne puna terenul in brate, dar au fost doar cazuri izolate pentru ca nu am dat credite „de masa”.

Teoretic, in cadrul unei executii, vindem terenul, de exemplu, si pentru restul datoriei incercam sa executam alte bunuri ale clientului. Am avut cazuri din acestea, dar ele dureaza enorm si vorbim de ani, tocmai pentru ca este un domeniu inca nereglementat. N-as putea spun exact cat dureaza executarile, pentru ca la noi sunt abia la inceput.