Decizie cu miză de 5 miliarde de lei la ÎCCJ. Guvernul și magistrații se confruntă în disputa privind salariile restante

Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) este așteptată să se pronunțe joi, 20 august, într-un dosar cu o miză financiară de aproximativ 5 miliarde de lei, în care instanța supremă solicită Guvernului și Ministerului Finanțelor plata unor drepturi salariale restante către magistrați. Procesul a ajuns în faza de recurs, după ce, în primă instanță, Curtea de Apel București a dat câștig de cauză Înaltei Curți și a obligat Executivul să achite sumele datorate, inclusiv prin efectuarea unei rectificări bugetare.

Te-ar mai putea interesa și: ÎCCJ respinge contestațiile în camera preliminară; procesul lui Călin Georgescu și Horațiu Potra poate începe

Decizie cu miză de 5 miliarde de lei la ÎCCJ. Guvernul și magistrații se confruntă în disputa privind salariile restante

Litigiul are la bază drepturi salariale stabilite retroactiv prin hotărâri judecătorești. Magistrații susțin că aceste drepturi nu au fost achitate integral de stat, deși există decizii definitive care obligă autoritățile la plată. În aceste condiții, Înalta Curte a dat în judecată Guvernul și Ministerul Finanțelor, solicitând executarea obligațiilor financiare.

La 5 mai, Curtea de Apel București a admis acțiunea introdusă de ÎCCJ și a decis că Guvernul și Ministerul Finanțelor trebuie să achite drepturile salariale restante. Instanța a stabilit și că Executivul trebuie să pună în aplicare hotărârea într-un termen de zece zile de la momentul în care aceasta devine definitivă.

Decizia prevede și sancțiuni importante în cazul în care autoritățile nu se conformează. Pentru fiecare zi de întârziere, Guvernul și Ministerul Finanțelor riscă penalități de 1% din suma datorată, precum și o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere. Prin urmare, miza nu este doar plata celor aproximativ 5 miliarde de lei, ci și consecințele financiare pe care le-ar putea avea neexecutarea unei eventuale hotărâri definitive.

În acțiunea depusă în instanță, semnată de președinta Înaltei Curți, Lia Savonea, instituția susține că neplata unor drepturi recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, timp de mai bine de zece ani, reprezintă o încălcare a drepturilor magistraților care dețin titluri executorii.

Unul dintre argumentele principale ale ÎCCJ este că sumele stabilite prin hotărâri definitive reprezintă drepturi patrimoniale ale magistraților și, prin urmare, intră sub protecția dreptului de proprietate. Din perspectiva instanței supreme, faptul că aceste drepturi au fost recunoscute prin hotărâri definitive, dar nu au fost achitate integral, constituie o problemă juridică serioasă.

Înalta Curte susține, de asemenea, că refuzul sau întârzierea Executivului de a executa aceste hotărâri afectează principiul separării puterilor în stat și autoritatea deciziilor instanțelor. În esență, argumentul este că Guvernul nu poate decide discreționar dacă și când execută o hotărâre judecătorească definitivă, chiar dacă plata acesteia presupune identificarea unor resurse bugetare importante.

Executivul are însă o poziție diferită și consideră că problema depășește sfera strict judiciară și intră în domeniul politicii bugetare, care ține de atribuțiile Guvernului și Parlamentului.

În timpul procesului, reprezentantul Guvernului a cerut instanței să sesizeze Curtea Constituțională a României (CCR) cu privire la mai multe prevederi din Legea contenciosului administrativ. Executivul dorește ca judecătorii constituționali să stabilească dacă o instanță poate obliga Guvernul să aloce fonduri suplimentare printr-o rectificare bugetară și dacă este constituțional ca instanțele să stabilească sau să impună drepturi salariale care depășesc limitele stabilite prin legea bugetului.

Guvernul a solicitat, de asemenea, sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) cu o întrebare preliminară și suspendarea procesului până la pronunțarea unei decizii a instanței europene. Aceste solicitări arată că Executivul încearcă să mute o parte din disputa juridică în zona controlului constituțional și european.

Conflictul dintre Guvern și Înalta Curte s-a amplificat în luna iulie. Pe 2 iulie, premierul interimar Ilie Bolojan a anunțat că Executivul a decis să sesizeze Curtea Constituțională pentru soluționarea unui conflict juridic de natură constituțională între Guvern și Înalta Curte de Casație și Justiție.

Argumentul premierului a fost că instanța supremă s-ar fi substituit puterilor executivă și legislativă în ceea ce privește gestionarea bugetului de stat. Potrivit lui Bolojan, rolul instanțelor este de a interpreta și aplica legislația existentă, în timp ce elaborarea bugetului, stabilirea priorităților financiare și efectuarea rectificărilor bugetare țin de competența Guvernului și Parlamentului.

Premierul a invocat în acest sens prevederile Legii finanțelor publice și ale Codului administrativ, potrivit cărora elaborarea proiectului de buget, rectificările bugetare și repartizarea anumitor fonduri sunt atribuții ale autorităților politice responsabile de gestionarea finanțelor publice.

Prin urmare, disputa nu mai este doar una privind plata unor salarii restante. În spatele celor aproximativ 5 miliarde de lei se află o problemă constituțională mai amplă: până unde poate merge puterea judecătorească atunci când executarea unei hotărâri implică alocarea unor sume importante de la bugetul de stat și, implicit, obligarea Executivului să găsească resurse financiare pentru plata acestora.

Sumele solicitate de magistrați provin dintr-un proces mai vechi privind majorările salariale aplicate retroactiv. În anul 2023, Înalta Curte și Parchetul General au decis majorarea cu 25% a salariilor judecătorilor și procurorilor, în urma unor hotărâri judecătorești pronunțate anterior.

Majorarea urma să asigure alinierea drepturilor salariale ale magistraților la interpretările rezultate din decizii ale instanțelor. Una dintre cele mai importante particularități ale acestei situații este caracterul retroactiv al majorărilor: acestea se aplică începând cu anul 2018.

Aplicarea retroactivă a generat diferențe salariale semnificative, care s-au acumulat de-a lungul mai multor ani. Statul trebuie astfel să achite nu doar salariile curente, ci și diferențele rezultate din recalcularea drepturilor pentru perioada anterioară.

În urma acestor decizii, sumele datorate au ajuns la o valoare de ordinul miliardelor de lei. În proiectul de buget transmis Parlamentului în luna martie, Ministerul Finanțelor a prevăzut aproape 5 miliarde de lei pentru Înalta Curte în 2026, o sumă cu aproximativ 50% mai mare decât cea prevăzută în anul precedent. Banii erau destinați inclusiv plății drepturilor salariale restante rezultate din hotărârile judecătorești.

Deși în buget au fost prevăzute fonduri importante pentru aceste obligații, Guvernul a decis ulterior amânarea unei părți a plăților. Potrivit informațiilor prezentate în dosar, resursele respective au fost redirecționate către un pachet de ajutoare sociale în valoare de 1,1 miliarde de lei, promovat de PSD.

Această decizie a contribuit la agravarea disputei dintre autoritățile executive și sistemul judiciar. Din perspectiva Guvernului, alocarea banilor trebuie făcută în funcție de prioritățile bugetare și de resursele disponibile. Din perspectiva Înaltei Curți, însă, existența unor hotărâri judecătorești definitive înseamnă că drepturile respective trebuie executate, iar lipsa fondurilor nu poate justifica neplata lor pe termen nelimitat.