Barza, satul din România în care s-au exploatat cantități impresionante de aur și argint. Ce a rămas din locul în care se extrăgeau chiar 2,5 tone de metale prețioase pe an

Deși vremurile nu au fost deloc blânde cu centrul minier de la Barza, zona din România care în secolul trecut era recunoscută pentru cantitățile impresionante de aur, argint și alte minereuri pe care le producea, modul în care natura își reintră treptat în drepturi face ca acest loc să continua să atragă curioși. Acum nu mai este vorba despre mineri și ingineri, ci de oameni aflați în căutarea unor peisaje spectaculoase și a unor povești inedite, conform Adevărul.ro.

Exploatarea de aur de la Barza, din comuna Crișcior din Hunedoara, a fost oprită în anii 2000, lăsând terenuri virane întinse și nenumărate ruine, pe care natura le recuperează. Au rămas, abandonate, tuneluri în care, timp de mai multe decenii, minerii coborau zilnic.

La jumătatea secolului trecut, în minele din zona Barza erau exploatate anual între 2 și 2,5 tone de aur, dar metalul prețios era trimis Uniunii Sovietice, care controla în acei ani, prin Sovrom-urile înființate în România, industria naăională.

Citește și: „Ștrandul fără fund” – Locul unic din România unde oamenii se tratează cu apă sărată. Cât costă să petreci acolo o zi

Istoria exploatării miniere de la Barza

Centrul minier Barza a fost una dintre cele mai productive exploatări de aur din istoria României. Datele arată că, de aici, în ultimul secol și jumătate au fost extrase peste două sute de tone de aur, la care se adaugă și cantități impresionante de argint, cupru şi minereuri complexe.

Câmpul minier Barza se întindea pe circa 80 de kilometri pătraţi în Munții Metaliferi, limitați de valea Crișului Alb din Hunedoara. Zăcămintele sale au fost exploatate încă din perioada antică, dar perioada de glorie a zonei a venit odată cu primele mine moderne, deschise în secolul al XIX-lea.

Centrul minier Barza a fost închis definitiv în anul 2006, iar cele mai multe dintre clădirile sale au fost scoase din uz. Numeroase halde de steril, dar și construcții uriașe de beton au rămas la marginea satului Crișcior din Hunedoara, în timp ce văile Bărzii, Morii și Arsului, ce pornesc din Crișcior, sunt mpânzite de ruine miniere.

Cele mai spectaculoase dintre ele sunt vechile tuneluri prin care circulau trenurile cu mineri spre minele de aur. Acestea se întindeau pe mai mulți kilometri  kilometri și au fost scoase din circuitul economic odată cu galeriile miniere.

„Totul a fost lăsat în paragină după închiderea minelor de aur. Chiar şi din tunel, acum inundat, au fost furate calea ferată şi instalaţiile electrice”, explică Adrian Pașca, un fost miner din zona Barza.

Tunelul care începea din Valea Arsului şi trecea pe sub munte spre Barza a fost betonat, astfel că a rezistat trecerii timpului.

„Tunelul ajungea până la Podul Morii, unde minereul era preluat pe benzile transportoare de cauciuc şi adus la uzina de preparare de la Crişcior”, povestește Ioan, un fost inginer la mina Barza.

Te-ar putea interesa și: Locul din România unde poți respira aer pur ca in Munții Alpi