2024 este un an bisect. Ce înseamnă acest lucru și cum ne poate influența

2024 este un an bisect. Datorită acestei zile în plus, un an bisect are 366 de zile în loc de 365. În plus, un an bisect nu se încheie și începe în aceeași zi a săptămânii ca și un an non-bisect.

Citește și: Meteo 2024. Cum va începe noul an în România

2024 este un an bisect

În general, un an bisect apare la fiecare patru ani, ceea ce, din fericire, este un model destul de simplu de memorat. Cu toate acestea, există puțin mai mult de atât. Un an poate fi bisect dacă este divizibil exact cu 4.

Cum au reușit Mădălina și Cosmin să revină în țară și să dea lovitura în afaceri: „Suntem doar noi și…

Atunci când încă mai ai putere să visezi și să speri, ești răsplătit cu lucruri extraordinare. Aceasta este și povestea Mădălinei și a lui Cosmin,…

Mai ai acasă o monedă de 250 de lei, veche de peste 8 decenii? O poți vinde pe un preț…

Dacă ai acasă o astfel de monedă, poți scoate bani frumoși! Iată cu cât se vinde acum o monedă de 250 de lei din anul…

Anii divizibili cu 100 (ani de secol, cum ar fi 1900 sau 2000) nu pot fi ani bisecți decât dacă sunt, de asemenea, divizibili cu 400. Din acest motiv, anii 1700, 1800 și 1900 nu au fost ani bisecți, dar anii 1600 și 2000 au fost. Dacă un an satisface ambele reguli de mai sus, este un an bisect. (Vezi AICI)

Explicația scurtă pentru care avem nevoie de ani bisecți este că calendarul nostru trebuie să rămână aliniat cu anotimpurile astronomice.

O orbită a Pământului în jurul Soarelui durează aproximativ 365,25 de zile – puțin mai mult decât numărul rotund plăcut al calendarului nostru gregorian de 365. Deoarece calendarul nu ține seama de sfertul de zi în plus pe care Pământul îl necesită pentru a-și completa orbita în jurul Soarelui, nu se aliniază complet cu anul solar.

Datorită acestei diferențe de 0,25, calendarul nostru iese treptat din sincronizare cu anotimpurile. Adăugarea unei zile în plus, numită și „zi bisectă”, la fiecare patru ani aduce calendarul în linie și, prin urmare, îl realiniază cu anotimpurile.

Fără zile bisecte, calendarul ar fi în afara cu 5 ore, 48 de minute și 45 de secunde în plus în fiecare an.

După 100 de ani, anotimpurile ar fi în afara cu 25 de zile. În cele din urmă, lunile pe care le numim februarie și martie ar simți ca vara în emisfera nordică.

Ziua bisectă suplimentară ajustează această derivă, dar nu este o potrivire perfectă: Adăugarea unei zile bisecte la fiecare patru ani supracompensează cu câteva secunde în plus în fiecare an bisect, adunându-se la aproximativ trei zile în plus la fiecare 10.000 de ani.

Luna februarie, cea mai scurtă din calendar

Faptul că februarie are 28 de zile se bazează pe superstiția romană. Acum, că aproape întreaga lume folosește calendarul gregorian, avem tendința să credem că împărțirea anului în luni este cumva fixată în cuie, dar nu e așa.

Înainte de calendarul gregorian, exista calendarul iulian – încă folosit în Turcia până în 1927 – și înainte de asta era calendarul roman.

Acesta împărțea inițial anul de la martie până în decembrie în 10 luni cu 29 sau 31 de zile, bazate pe ciclurile lunare, cu prima parte a anului lăsată pur și simplu fără nume.

Nu se puteau planta sau recolta culturi în acest timp, așa că nu era considerat important. Ulterior, regele roman Numa Pompilius a adăugat două luni „noi”, ianuarie și februarie, pentru a se asigura că calendarul acoperea întregul an.

Motivul pentru care mereu erau 29 sau 31 de zile, niciodată 30, era pur și simplu pentru că romanii considerau numerele pare ghinioniste.

Din păcate, de 12 ori (oricare număr impar) este întotdeauna un număr par. Pentru ca numărul de zile de pe calendar să se adune la 365 într-un an, trebuia să existe o lună cu un număr par. Februarie a fost aleasă să aibă 28 de zile, deoarece atunci romanii își cinsteau morții.

Mai târziu, Iulius Cezar a rearanjat calendarul pentru a reflecta ‘mișcările’ Soarelui în locul ciclului lunar, în timp ce calendarul său iulian a fost ajustat de Papa Grigore al XIII-lea în 1583 pentru a ne oferi calendarul gregorian pe care îl cunoaștem astăzi.