Ceapă siberiană și un soi de salată, cultivate de românii deportaţi în Siberia, păstrate la Banca de Gene. Costel Vînătoru: „Nu am mai întâlnit până acum acest gust”

Ceapă siberiană și un soi de salată, păstrate la Banca de Gene. Cele două soiuri au fost donate cercetătorilor de către Artemie Leu înainte de se stinge din viaţă, preot al Mănăstirii Ciolanu, care a petrecut 7 ani în Siberia, şi de un vrâncean a cărei mamă a primit din partea părinţilor ei câteva seminţe pe care le-au utilizat în agricultură, în anii petrecuţi departe de casă, în regiunea Kurgan din Rusia.

Citește și: Dan Manea, fost producător de legume, s-a reprofilat și plantează Crăciunițe: „Un ghivechi costă 25 de lei”

”Resursele pe care noi le avem în conservare au câte o poveste. Această poveste este importantă, noi ceea ce ştim este că aceste resurse au fost alături de poporul român şi la bine şi la greu. În anumite situaţii grele, fie de război, de deportare, românul şi-a luat cu el seminţe pentru că erau uşor de transportat astfel încât să le utilizeze la nevoie.

Aşa se face că noi avem la bancă soiuri cu o istorie destul de tristă în spate, la care noi ţinem foarte mult. Vorbim de un soi de salată şi un soi de ceapă. Un soi de salată pe care noi am botezat-o salata siberiană şi un soi de ceapă numit soiul ‘Miruna’.

Aceste legume au fost cele care au fost luate de românii sau basarabenii deportaţi în Siberia, duşi acolo la muncă grea. Pentru mine au o importanţă morală pentru că cei care mi-au încredinţat seminţele, au făcut-o în speranţa că eu nu le voi pierde, vor fi multiplicate şi vor aminti de faptul că aceste resurse au salvat românii în acele condiţii grele”, a declarat, pentru Agerpres, directorul BRGV, Costel Vînătoru.

Ceapă siberiană și un soi de salată, păstrate la Banca de Gene

Ceapa siberiană, denumită „Miruna” la rugămintea unui vrâncean care a ales să ofere câţiva bulbi Băncii de Resurse Vegetale, se remarcă printr-un gust dulce, uşor picat şi printr-o rezistenţă la temperaturi scăzute.

”Ceapa a fost salvată de o familie din Basarabia care a luat seminţele din Siberia. Ceapa respectivă fiind rezistentă a putut să hrănească românii de acolo. Au menţinut această ceapă şi fiul dumnealor ne-a adus câţiva bulbi de ceapă din grădina părintească.

Soiul a fost cultivat în condiţii extreme, unde temperaturile minime coboară şi până la aproximativ -50 de grade şi unde sunt doar trei luni pe an în care se înregistrează temperaturi pozitive. În acele condiţii oamenii trebuiau să reziste şi cultivau în acele plante care să îi ajute.

Când vorbim de ceapa siberiană, vorbim de o ceapă deosebită. În afară de faptul că este productivă, rezistă atât la arşiţă cât şi în special la temperaturi scăzute. Gustul este unul echilibrat, puţin picant dar foarte dulce, depăşeşte în zahăr tomata şi atunci vorbim de o armonie.

O capacitate de păstrare şi o iuţeală armonizată cu dulceaţa ei. Nu am întâlnit până acum o ceapă dintre cele pe care noi le-am studiat, care să fie mai dulce decât aceasta”, a mai precizat Costel Vînătoru.